Dacă ne uităm în gura stilistului meu preferat, Maurice Munteanu, „femeia mișto e singură“. Și ce-i mai ideală și mai ideală decât femeia mișto!!? Noi, toţi ne dorim pe cea mai sensibilă, feminină și mai bărbată dintre femei. Io am întâlnit câteva. Cum facem s-ajungem la ele!!?

Iată unul dintre statusurile cele mai de succes la categoria „Flori, fete, filme sau femei“. Maurice Munteanu:

„Cunosc multe femei mișto. Cele mai multe dintre ele, aproape toate, sunt #singure. Și asta nu se intâmplă pentru că sunt dependente de Solpadeină, nici pentru că fumează prea mult, ci pentru că bărbaţii cu care intră în contact nu pot asuma nici forţa, nici normalitatea, nici echilibrul.

Majoritatea bărbaţilor mișto pe care îi cunosc se raportează la femei ca la niște trofee. Femeile mișto, în ciuda aparenţelor, nu sunt trofee. Sunt, pur și simplu, victime. Pentru că sunt prea normale, prea calde, prea umane, prea disponibile. Prea ușor de cucerit. În acest moment, femeile mișto nu mai intră în contact cu bărbaţii mișto. Și viceversa. Și aici s-a ajuns pentru că nu mai avem sisteme de referinţă. Pentru că ne raportăm, în permanenţă, la nimic.

Nu-mi dau seama cine greșește. Un lucru știu sigur: femeile mișto, cu foarte puţine excepţii, sunt în continuare singure. Iar bărbaţii mișto ajung în jurul vârstei de 50 de ani să se intrebe cine le-a consumat tinereţea. Și asta nu s-ar mai întâmpla dacă toţi acei bărbaţi mișto ar înţelege că femeile mișto sunt normale, că nu provoacă gratuit, că nu au nevoie decât de un simplu gest de sinceritate pentru a se deschide. Femeile mișto nu sunt neapărat femeile vizibile. Așa cum nici bărbaţii foarte mișto nu sunt acei bărbaţi care conduc detașat în micile jocuri de societate.

Cred că cel mai greu lucru care i se poate întâmpla unei femei mișto este să întâlnească bărbatul de care are nevoie. Și invers.“

Am auzit eu unele statistici răutăcioase, anume că femeile inteligente și sensibile o ard în general cu niște boi. Pentru că atunci când specia asta rară și iresponsabilă de bărbaţi mișto și sensibili au devenit atât de mimoze, încât, la primul refuz de curtoazie, purtătorul de sensibilitate masculină și sex opus nu te mai sună niciodată.

M-a întrebat odată Adrian Oianu cum e femeia ideală. Aia perfectă la care ne raportăm în visele noastre domestice de băieţi care vor dor una pentru ei. Aia de care avem nevoie.

Femeia perfectă, de exemplu, așa, într-un exerciţiu de imaginaţie, nu face la toaletă, nu se mișcă din casă pentru că asta ar face-o vulnerabilă și nu face sex pentru că este de-a dreptul vulgar. :))  Așa că o prefer pe cea ideală 🙂 , care este în primul rând feminină și preocupată de feminitatea ei. Ceea ce noi nu prea mai facem în raport cu masculinitatea noastră. Apoi cred că are umor – o femeie cu umor nu se pupă cu unul fără umor nici beată. Și să nu uităm că ea are caracter, pentru ca nu poţi ţine o casă fără caracter. Și din caracterul ei îţi dă și ţie în fiecare zi. Vedeţi!? D-aia caută un bărbat femeia ideală: dacă o are, pur și simplu nu mai trebuie să muncească!

Mi-e din ce în ce mai clar că oamenii inteligenţi și sensibili sunt nefericiţi și singuri. Mai este o veste proastă, dacă stai să le-asculţi pe femei la o bere, în noapte: bărbaţii mișto pur și simplu nu mai agaţă! Și nu e de frica #meetoo-ului și nici din cauza androginizării accelerate la care e supusă specia. E un fel de blocaj sociologic. O depresie de genul „La ce bun!!?“. Nu mai bine mergem noi să ne dăm pe Tinder!? Nu mai bine fumăm!!?

Ce e de făcut când bărbaţii mișto nu mai agaţă într-o vreme când nu mai ai timp nici să ieși în oraș!? Un răspuns rapid ar fi: „Agăţaţi-i voi pe ei!“. Alain Delon spunea că preferă să fie agăţat. Tipic bărbatului narcisiac care nici măcar nu mai vrea trofee, ci tripuri. Iubirea nu mai este un trofeu, asta în timp ce narcisismul și depresia sînt bolile secolului XXI.

Așadar, se inversează polii în lumea asta. La Polul Nord erau minus 8, la București erau minus 22 grade Celsius.

Bunăoară, s-ar putea să auzim din ce în ce mai des: „Alo, ce faci, George, azi!!? Crezi că, dacă te scot în oraș de ziua mea, ai să cutezi dracului odată să te dai la mine!?“.