Internetul spune că 14 martie este considerată (și) ziua în care îți scrii propria poveste. Astfel, Guerrilla de Dimineață i-a întrebat pe ascultători cum își rezumă viața până în acest moment. Iată cîteva povești de viață adevărate, pe scurt:

Actualmente, am 15 ani. Când aveam 14 ani, prietena mea a plecat în Italia cu părinții ei, eu o iubeam extraordinar de mult și încă sufăr.

Nu aș schimba nimic din ceea ce a fost bun sau rău în viața mea de teamă ca nu cumva să schimb prezentul.

Acum 4 luni, viața mea era un mare puzzle nefăcut, dar de atunci am început să fac puzzle-ul și îmi place ce imagine obțin!

Viața este minunată, ca un cadou permanent, plin de surprize, uneori nu găsești cadoul, uneori nu se deschide, alteori ies artificii din cutie!

40 ani. O viață trăită majoritar retrasă în imaginația mea; în realitate, totul în grabă, fără savoare. Copilul la 38 ani a fost reînvierea mea.

Viața pâna la 28 ani – aripi ciufulite de la lecțiile de zbor.

Viața mea în ultimii 7 ani (am 30 de ani): O luptă continuă cu societatea și cu sistemul de învățământ. Sunt profesoară și mă lupt cu sistemul care ne vrea proști și care distruge generațiile din urmă. O luptă și cu mine însămi pentru că e atât de ușor să intri în horă și să joci. Vreau doar să las în urmă niște pași care să nu se șteargă prea repede și prea ușor. În rest…, nu sunt căsătorită, nu am copii, toți bănuții pe care îi fac îi investesc în călătorii.

După un sfert de veac, pot spune că am avut o viață plină… de greutăți, dar aș fi fericit să continue la fel.

Fată dintr-un orășel de provincie ajunge între executivii de top din București, între timp se căsătorește cu un fost DJ și speră că va trăi fericită până la adanci bătrâneți… #povesteamea

M-am născut la sfîrșitul anilor ‘80, am făcut ochi în cei mai dubioși ani posibili: anii ‘90. Toată copilaria auzeam că suntem cea mai săracă (și scandalagie) familie din bloc, cea mai rea (și proastă) clasă din școală, cel mai sărac județ din țară, cea mai săracă (și proastă) țară din Europa. Mai târziu, mi-am dat seama că toți au și bune și rele, dar totuși nimeni din cei „mari“ n-a făcut eforturi să explice normalitatea, ci doar să arate cu degetul „răul“. Și uite-așa a început viața.

Numele meu este Balc Alexandru. Am venit în Röhrsdorf Sachsen să îmi fac o ucenicie de bucătar. Până acum îmi place, lumea se comportă frumos cu mine, asta și pentru faptul că îmi dau interesul să învăț lucruri noi. Sunt la bucătăria unui hotel. Într-o zi sper să pot să am posibilitatea să ma întorc în România să îmi deschid propriul restaurant.

Povestea vieții mele, până acum, este căutarea.

Viața mea este ca o zi de primăvară: vioaie, călduță, cu descoperiri și noi începuturi, ploaie ușoară și mult soare!

Am terminat la Real, am făcut Facultatea de Limbi Străine, de 15 ani lucrez într-o bancă, sunt căsătorită de 18 ani și am tripleți de 11 ani (doi băieți și o fată). Viața continuă să mă surprindă frumos!

Viața ca o vacanță e tot ceea ce îmi doresc!

Până acum alergam după fluturi. M-am decis sa îmi fac propria grădină că să vină fluturii la mine!

Întotdeauna am avut o viață perfectă de care nu am știut întotdeauna să profit la maxim. În ultimul an am învățat să trăiesc armonios cu mine. Am 32 ani, nu sunt căsătorită, nu am copii, îmi investesc timpul în afacere și sănătate.

Tocmai ce am încheiat cu bine o etapă foarte grea din viață, o încercare care m-a întărit și mi-a arătat cât de frumoase sunt lucrurile mărunte și cât de important este să ne bucurăm de orice (după un tratament chimio). Am doi copii frumoși, un soț deosebit, așa că trebuie să trăiesc pentru ei și pentru mine fără stres, fără răutăți, ele nu își au rostul în viața noastră! Binili invinge!

Sunt mai aproape de mine de când am realizat că în viață nu trebuie să mai caut fericirea, echilibrul, iubirea, eleganța, rafinamentul, controlul, înțelepciunea etc., ci căutarea în sine este ceea ce căutam.

M-am născut precum rățușca cea urâtă și acum, la 45 de ani, descopar lebăda din mine!

Am crescut într-o casă plină de iubire. Am 41 ani și doi copii. În decembrie, învățătoarea și educatoarea ne-au spus că se vede că sunt copii iubiți și îngrijiți. Am câștigat!

Adult imatur, de 28 de ani, născut în Iran. Cetățean român cu acte în regulă, licențiat în Psihologie și deținător de restaurant cu specific iranian, cu vis de pilot comercial. În viața ta bună trebuie să ai și puțin noroc, dar să și riști.

Am crescut într-un oraș mic, nu am m-am putut conecta cu oamenii și am fost mereu deprimat. M-am mutat într-un oraș mai mare pentru facultate și acum am foarte mulți prieteni. Mi-am dovedit că sunt, de fapt, un om foarte sociabil. It was not me, it was everyone else.