În noaptea de 15 spre 16 martie 2018, în jurul orei 1,20, sportivul de origine româno-extraterestră Tibi Ușeriu, domiciliat in satul Piatra Fântanele, județul Bistrița Năsaud, antrenor de fitness mental în stațiunea balneo-esoterică Tășuleasa Social, a câștigat pentru a treia oară, consecutiv, ultramaratonul 6633 Arctic Ultra, una dintre cele mai dificile și nemiloase curse create vreodată de om pentru om.

Sincer, la cum se desfășoară, tind să cred că e o cursă creată de om pentru dușmanii săi.

Numai 617 kilometri de alergare lejeră în temperaturi desprinse din primăvara epocii de gheață, gen minus 40-50 de grade, în zone pustii unde nici măcar ursul polar nu iese din bârlog fără geacă.

Cireașa de pe tortul de înghețată e sania de echipament pe care trebuie să o tragi după tine în permanență, deoarece singurele posibilități oarecum decente de cazare și hrană existente în zonă sunt la start și la sosire, prin urmare ești nevoit să alergi cu cazarea și cămara în spate.

Din când in când, te răcorește briza unui vânt ce depășește 90 de km pe oră, iar mai mult de 200 de kilometri din cursă îi parcurgi alergând și vorbind cu peștii, deasupra unui fluviu înghețat, Ice Road fiind deschis traficului doar o singură lună pe an.

O reală plăcere să participi la această cursă, majoritatea concurenților au declarat ferm că nu se vor întoarce niciodată, mulțumind călduros organizatorilor și mamelor domniilor sale, în cele mai inedite moduri.

De altfel, în cele 10 ediții desfășurate până acum, din câteva sute de participanți, soldați universali și sportivi de performanță, doar 25 au reușit să treaca linia de sosire, restul au spus pas degerat.

Revenind la știrea zilei, Tibi nu a considerat suficient doar să termine cursa, prin urmare a câștigat-o de trei ori.

Pentru reporterii din fundul sălii de lectură, repet, că poate nu e clar: de 3 (trei) ori.

La rând, adică una după alta.

Depășindu-și, de la an la an, propriile recorduri, anul acesta terminând cursa cu un avans de peste 90 de kilometri față de următorul concurent.

Dacă, pentru unii, prima victorie a fost cu noroc și a doua fără ghinion, poate a treia va convinge pe toată lumea că Tibi e unul din cei mai mari campioni născuți pe acest pământ, din Piatra Fântanele până la Tuktoyaktuk.

Prin urmare, să ne bucurăm și să închinăm minim un pahar de bucurie, nu înainte de a ne reaminti că această cursă, aparent solitară, a fost de fapt câștigată în minimum doi.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Ăștia doi din poză, ce aleargă zâmbind prin viață unul lângă celălalt, frații Ușeriu, plus zecile, sutele și miile de oameni pe care or reușit să îi adune în jurul lor, cei care i-or ținut și îi țin proaspeți în cursă, cu gânduri și vorbe bune.

Fie ea alergare cu sania la Cercul Polar sau alergare cu sapa la împădurirea de la Tritenii de Jos.

Pentru că e o vorbă din bătrâni atleți ce mult adevăr grăiește, prietenii se numără înainte, nu după linia de sosire.

Mai multe povești cu și despre Tibi Ușeriu găsiți în cartea lui autobiografică 27 DE PAȘI, vândută până acum în numai 30.000 de exemplare, dovadă irefutabilă că, uneori, viața din Piatra Fântanele bate filmul de la Hollywood.

În această carte veți descoperi descrisă pe alocuri, fără prea multe detalii, relația dintre Tibi și al său tată, un personaj misterios și sever, responsabil prin iresponsabilitatea sa ca părinte pentru greșelile săvârșite de Tibi în anii tinereții, greșeli pentru care Tibi a plătit cu ani grei și mulți de izolare socială.

Respect dorința prietenului meu de a păstra anonimatul acestui personaj misterios, totuși această performantă extraordinară ne obliga să spunem lucrurilor pe nume și prenume, așadar să rostim cu toții, uniți într-un singur gând:

Bravo Tibi Ușeriu, rușine Chuck Norris!

Acestea fiind spuse, revin săptămâna viitoare cu subiecte mai puțin dramatice, deoarece, după cum bine spunea un bun prieten mult mai bătrân și cel puțin la fel de înțelept ca mine, să te iei mult prea în serios e o chestie complet neserioasă.