Continuăm spectaculos, așa cum e obiceiul. Și ascultăm și publicăm Vocea voastră.

Pentru că ne aflăm în anul Centenarului Marii Uniri, am fost curioși să aflăm de la voi în ce relație vă (mai) aflați cu România. Ce vă place la România, ce nu vă place? – aceasta-i întrebarea.

Concursul se încheie duminică, 1 aprilie, ora 14, pe bune. Iar marele cîștigător al premiului de 100 de euro va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de luni, 2 aprilie. 

***

“La prima vedere aș spune că e grea întrebarea, dar luând treaba la bani mărunți mi-am dat seama că putem fi, fără prea multe eforturi, campioni la orice categorie de interes. De la sănatate până la agricultura, trecând prin interne și până la românii de pretudindeni. Suntem aceiași. Suntem făcuți din același aluat. Mai pe scurt, românul nu e neaparat bun la toate așa cum se auto-flatează, dar se descurcă. Găsește soluții cât ai clipi la orice. La te miri ce!? – după cum zicea bunică-mea, dumnezeu s-o ierte, că și ea tot româncă a fost.

Revenind la oile noastre, aș încerca câteva exemple și nu mă leg acum de cetățenii din zona rurală, cu toate că suntem toți niște țărani; mă opresc la cei care, sanchi, sunt în vârf.

Agricultură – aici stăm bine, avem pământ fertil, roditor, am putea da hrană pentru jumate de Europă, dar nu, noi importăm. Încărcăm grânele din silozuri în trenuri, trimitem actele prin Bulgaria, înmatriculăm grâul acolo, scăpăm de impozite și apoi îl descărcăm în celălalt siloz ca materie primă de import și după pleacă în Italia, acasă, pentru că e consum mare de făină la pizza, iar pe proprietar nu-l cheama Nea Ion, ci Don Giovani.

Industrie – și aici stăm bine. Ceaușescu a avut niște ambiții. A industrializat toată țară inteligent, la prima vedere. Fiecare zonă cu specificul ei. Ba minerit, ba siderurgie, ba industrie ușoară, ba șantiere navale, cumva a dezvoltat tot și a educat localnicii după specific. Acum treaba e puțin diferită. Avem cei mai buni ospătari. În Spania. De se miră spaniolu’ cum naiba nea Nelu știe să schimbe bateria de la chiuvetă, știe să pună la loc și gresia spartă din baie, să nu mai zic că i-ar curățt și jiglerul, dar na, mașina lui e electrică și Nelu n-a apucat perioada asta – altfel s-ar fi descurcat.

Învățământ – inițial m-am gândit la programa stufoasă și obositoare, dar imediat mi-au venit în minte indienii și taiwanezii pe care-i vedeam zilnic la construcția un Mall, și atunci, m-am gândit la școlile profesionale care nu mai există. De unde să mai iei un dulgher, un fierar-betonist, un zidar, de unde? Din Taiwan, e simplu. Ai noștri, odată că nu mai sunt, fie pentru că sunt bătrâni, fie sunt pe șantierele din occident, iar copii lor sunt avocați sau economiști. Cum ar veni, nea Gică tâmplaru’, a gândit-o altfel: fă-te, tată, avocat, fă-te domn, nu muncitor ca mine. Pe scurt, nea Gică nu s-a descurcat pentru el, dar l-a făcut om pe fii-su. Și acum sunt pline șaormăriile de juriști, economiști și ingineri.

Sănătate – aici e simplu. Medicii se împart în două: ăia fraieri care pleacă în occident să muncească 12 ore pe zi pentru 5.000 euro, și ăia descurcăreți care lucrează la stat, recrutează pacienți, apoi îi trimit la cabinetul lor și uite așa câștigă 10 mii de euro și muncesc 8 ore. Practic, bătălia se poartă pentru cine ajunge șef de secție, director medical, să poată recruta mai bine. Cine se descurcă – pe românește.

Așa aș putea continua cu toate categoriile, fiind exemple cu nemiluita. Tema era alta, însă. Imi plac românii la România, pentru că sunt descurcăreți si inventivi și dacă-l descarci pe Ionică în Manhattan sunt 100% convins ca nu moare de foame. Din contră, sunt șanse reale să devină rege pe Wall Street, dar în același timp nu poți niciodată să știi cu ce arme cucerește Ionică wall streetu’.”