La nivel de box office, e destul de clar: Ready Player One este o revenire triumfală a lui Steven Spielberg care se dovedește capabil să livreze încă un blockbuster de succes. Ecranizarea unui roman de prin 2011, Ready Player One e un prilej bun pentru Spielberg să evoce câteva decenii de pop culture la care el însuși a contribuit din plin. Intriga e circumscrisă tendințelor SF contemporane: într-un viitor nu prea îndepărtat, 2045, oamenii evadează dintr-o realitate deprimantă printr-un software VR care le permite să lucreze și să se joace în OASIS, o lume virtuală care funcționează ca un joc pe mai multe niveluri.
OASIS-ul este, în fapt, spațiul în care Spielberg dă amploare acestei povești care face nenumărate referințe la universul adolescentin american al ultimelor zeci de ani: de la primele jocuri de tip arcade – foarte populare în anii 70’ -90’ – până la Transformerii contemporani, realitatea virtuală din OASIS e un lung șir de apropouri cinematografice.
Se zice că romanul care a inspirat filmul nu avea o structură narativă clară iar personajele erau mai degrabă schematice. Co-scenariștii Zack Penn și Ernest Cline (autorul cărții) au lucrat cot la cot cu Spielberg pentru a da o formă poveștii construite – ca de obicei la Spielberg – ca o odisee modernă: eroul (Tye Sheridan) întreprinde în acest caz o călătorie inițiatică mai degrabă virtuală, însă nu mai puțin periculoasă în lumea reală paralelă.
Spielberg a renunțat la multe dintre referințele la propriile sale filme, însă dinozaurii din Jurassic Park apar ici și colo în lumea virtuală din Oasis.
Spectaculos și amuzant, fără să spargă tiparele genului și fără să iasă din limitele unui film de Spielberg, Ready Player One e o punte peste timp între reperele istorice ale culturii pop, iar soundtrackul nu face excepție. Muzica de film originală semnată de Alan Silvestri este dublată de o selecție impresionantă de piese memorabile din anii 70’, 80’ și 90’.
Lista completă aici.
