Cum și de ce i-am strâns mâna lui Andy Warhol?

Evident, din dragoste, cu multă plăcere și mult respect.

Genul ăla de strângere de mână în care uiți să te oprești din strâns, de devii ușor penibil și ți se șoptește în cască, în timp ce zâmbești tâmp, să fii mai puțin sentimental și să îi dai voie omului de alături să își recupereze brațul prins în iubirea ta fermă.

Banuiesc că acum vă întrebați cum dracu’ am reușit eu să dau mâna cu Andy Warhol, la vârsta mea tânară și neliniștită?

Înainte să mă suspectați de abuz de gerovital și spiritism, jur că adevărul gol goluț vi-l grăiesc.

Chiar i-am strâns mâna lui Andy Warhol, săptămâna trecută, în București.

E drept, i-am strâns mâna lui Andy Warhol cam cum i-a strâns Dragnea mâna lui Trump, când a dat mâna cu chelnerul care îi servea pastilele lui Donald la masa alăturată.

Într-un fel, am dat mâna cu Andy la a doua mână, dintr-o atingere în alta, pentru că săptămâna trecută i-am strans mâna lui Jochen Neerpasch.

Care a stat la aceeași masă cu Andy, de nenumărate ori, i-a dat chiar și o mână de ajutor și mână liberă să ‘’mâzgâlească’’ un M1.

Presupun că o mare parte dintre voi v-ați bosumflat acum…

Uite și la ăsta, umblă cu tertipuri jurnalistice de cancan și maidan, pune titluri capcană să te facă să-i citești textele.

Pe afară îi vopsit Warhol, și înăuntru-i Neerpasch.

Să-mi fie cu iertare, dacă citiți și rândurile ce urmează, garantat nu veți dori să îmi returnați lectura.

Vedeți dumneavoastră, în lumea motorsportului, Jochen Neerpasch e, într-un fel, cum e Bruce Springsteen în lumea muzicii.

The Boss.

Iubit și respectat de toți iubitorii de muzica motoarelor, fie ea semnată de BMW, Porsche sau Mercedes.

Pe omul ăsta îl respectă toată lumea, indiferent de trupa preferată.

Fost pilot la Volvo, Porsche, Shelby și Ford, Jochen a alergat tânăr și neliniștit pe pistele Olimpului, cunoscute muritorilor de rând drept Le Mans, Daytona sau Nürburgring.

Totuși, numele Neerpasch rămâne în istorie mai ales datorită serviciilor sale artistice, de mare angajament, depuse în cadrul ansamblului vocal instrumental Bayerische Motoren Werke.

Unde, într-un timp record, a făcut istorie.

⁃ În 1972 demarează divizia BMW Motorsport, alături de un număr restrâns de ingineri ce își doreau să compună muzica motoarelor ‘’fără compromisuri’’.

⁃ În 1975 transformă pista Le Mans în expoziție de artă, cu revoluționarul concept BMW Art Cars, alăturându-se entuziast dorinței pilotului francez Hervé Poulain de a concura la bordul unui ‘’batmobile’’ BMW 3.0 CSL, pictat de prietenul său, nimeni altul decât artistul american Alexander Calder. Ca să înțelegeți mai bine cam cât de curajos și nebunesc a fost acest demers artistic pe pista Le Mans în 1975, e ca și cum aș pune eu acum muzica lui Diamanda Galás pe Național Arena, la un meci Steaua-Dinamo.

⁃ În 1977 deschide prima școală de pilotaj a unei mărci auto, BMW Driving Academy, după ce implementase deja un program complex de formare al juniorilor în cursele motorsport. Academie unde, momentan – toți românii mândri că sunt români să ridice paharele sus! – predă și pilotul român Claudiu David, ce a absolvit această școală de pilotaj ‘’magna cum laude’’ și e în prezent unul din cei doar 5 instructori, la nivel mondial, responsabili cu pregătirea altor traineri.

⁃ În 1978 transformă litera M în ‘’the most powerful letter in the world’’, cu ajutorul modelului M1, o colaborare BMW-Lamborghini, ce avea să fie pictat ulterior de nimeni altul decât Andy Warhol.

Întrebat la un moment dat care e cel mai mare regret din perioada petrecută alături de compania bavareza, Jochen a răspuns în stilul său inconfundabil:

Marele meu regret este că nu am reușit să îi conving pe cei de la BMW să cumpere Lamborghini.

Mda. Cum ar fi fost dacă BMW si Lambo ar fi continuat împreună?

Probabil n-o să aflăm niciodată. E ca albumul ăla pe care plănuiau să îl facă împreună Jimi Hendrix și Miles Davis, dar din păcate Jimi s-a retras la garaj mai devreme.

Banuiesc că unii dintre dumneavoastra zâmbesc ironic acum.

Uite și la ăsta, scrie de mașini făcute pentru fotbaliști ce-și fac selfie la mall, și ne vorbește de Miles Davis…

Mai stați cu mine un pic, să vă spun o istorioară scurtă.

În 1972, anul în care Jochen își începea aventura în Munchen, undeva peste ocean un domn numit Miles Davis își făcea zob dragostea numită Lamborghini Miura.

Relatările de la locul accidentului sunt de povestit mai departe.

Miles, cu ambele picioare făcute praf și oasele ieșind prin celebrii săi pantaloni de piele, avea o singură grijă atunci când oamenii au încercat să îl scoată din mașină.

O singura grijă, o singură întrebare:

Is my car ****ed up?

Nu-i de mirare că odată ajuns la spital, cu răni grave ce l-au ținut departe de lumea muzicii aproape un an de zile, Miles a avut o singură preocupare.

Să-și mai comande un Lamborghini Miura.

Sper că vă place muzica lui Miles în continuare, la fel de mult cum a iubit el mașinile.

Ar mai fi bine de știut că Jochen a fost, printre altele, și șeful echipei de racing Sauber-Mercedes, cu care a caștigat cursa Le Mans în 1989. Continuă și aici programul de formare al juniorilor în motorsport, ocazie cu care se remarcă un puști talentat, numit Michael Schumacher.

Aș mai adăuga nume precum Jean Todt, Max Mosley, Bernie Ecclestone, Niki Lauda, Nelson Piquet, Ayrton Senna.

Aceștia sunt unii dintre cei alături de care Jochen Neerpasch și-a lăsat urma în istoria motorsportului, asa cum o știm până astăzi.

Cum ar spune băiatul ăla cu față de Doberman, Snoop Dogg:

Ain’t no second guessing

Jochen is a legend,

A mother****ing legend.

Dacă m-ați citit până acum, imaginați-vă cum m-am îndreptat eu săptămâna trecută către un restaurant cu specific românesc din București, copleșit de emoție, să fac cunoștință personal cu Jochen Neerpasch. Ce s-a aflat vreme de câteva zile pentru prima oară în țara pilotului Marin Dumitrescu, prin amabilitatea echipei BMW Romania, ce i-a aniversat întreaga cariera și anii petrecuți alături de compania bavareza, cu ajutorul unei instalații de artă semnate de talentatul artist român Adrian Mitu, care folosește în lucrările sale un pigment special, prezent de altfel în orice casă de iubitor de artă, și nu numai. Cu pensula înmuiată în cafea lucrează Adrian, prin urmare nu-i de mirare că Maneluș e mare admirator, you can buy me with coffee art anytime.

Fain gest, nimic mai potrivit pentru a omagia omul care și-a autodefinit întreaga carieră de mecanic, pilot și manager de curse cu doar două cuvinte.

‘’Creative Motorsport’’.

M-am așezat la masa domnului Neerpasch ca Trandafir în fața plutonierului Căpșună, zâmbind tâmp, să trăiți dom’ comandant!

În fața mea, un domn tăcut și modest, cu vârsta în buletin de 79 de ani și privire în ochi de 18.

‘’Le Mans, acolo e inima mea. Faină lucrarea lui Jeff Koons, nu-i așa? Mie cel mai mult imi place cea semnată de Lichtenstein.’’

Să vă mai spun că am plecat pe trei cărari de la restaurant, deși am băut doar un pahar de apă?

Am mers pe drum gândindu-mă la norocul lui Andy Warhol și ziua fericită în care a putut rosti:

Astăzi i-am strâns mâna lui Jochen Neerpasch!