Sau despre schimbul ideologic de urdori.
De ce poza asta? Fiindcă rupe! Imediat vă explic de ce. Oricum, sunt șanse puține să mai vedem așa ceva astăzi, de exemplu Putin și Trump gură-n gură, dar speranța moare ultima! Chiar dacă Putin și Trump par în antiteză, eu au multe în comun. Chestia cu pupăturile pe gură la nivel înalt, de pe vremea comunismului, sunt niște trimiteri subtile, inclusiv la schimbul de bacterii, pentru mai binele imunității comune (ați sesizat paralela: imunitate – comunitate) fiindcă sărutul pe gură, dincolo de încărcătura erotică, e un schimb microbi, de anticorpi, un fel de pregătire pt reproducere. Adică să vedem mai întâi dacă nu ne ies bube, dacă suntem sau nu compatibili & partenerii se inundă reciproc cu lichide… bazele biochimice ale familiei.
Bun, acum să trecem la simbolistica sărutului socialist, ca ritual. Desigur, noi sperăm cu toții la un sărut franțuzesc prelungit (și cu finalizare) între liderii lumii, ceea ce ar garanta probabil căderea hotarelor și deschiderea lumii spre… cine știe, un haos pentru început, dar apoi chestiunile s-ar așeza cumva. Sună utopic, dar fermecător.
Brejnev a fost un lider pasional, dar era și o modă pe atunci, îmi amintesc niște filmări de arhivă de la un congres de pe vremea lui Stalin, unde liderii bolșevicilor se pupau pe gură și mai apăsat, de durată! Stăteau lipiți câte cinci secunde, ceva total! Apoi aplauze furtunoase! Dar să ne întoarcem la sărutul lui Brejnev cu Honecker. Sărut-ștampilă, legmânt de sânge, eros politic, schimb ideologic de urdori, marcare de teritoriu, amprentă, inoculare, contaminare… și nu în ultimul rând, dragoste curată:) Ar mai fi și ceva mai subtil? Un soi de iertare deghizată? Spălarea (reciprocă) a păcatelor? Culpe reprimate? Cu siguranță!
Ca paralelă, să ne amintim că în 1945, rușii au ajuns la Berlin și au făcut acolo prăpăd, crime și violuri, ca răzbunare pentru tupeul și tentativa fasciștilor de a cuceri lumea, nah, luați de aici, v-am umplut de bastarzi, v-am însămânțat văduvele și fiicele (macabră chestiune) dar trebuie să înțelegem că acesta-i un mecanism de compensare a pierderilor. Ne-ați decimat, ei bine ne transmitem gena prin voi! Iar dincolo de asta, ne amestecăm ca să iasă ceva și mai bun. Femeile devin niște purtătoare depersonalizate, distruse practic ca identitate, iar relația lor cu copiii născuți din violuri este una tensionată și duce la perpetuarea traumelor.
Oricum, războaiele, dincolo de tragedii, sunt și niște rampe genetice, se produc amalgamuri, transformări și salturi neașteptate, din punct de vedere social și tehnologic. Dar asta e deja altă poveste…
Sursă foto aici.