Misterul începe aici. Dacă-l dezlegi, caută-mă!

Acum ceva vreme, am primit de la un prieten care stă în Japonia de vreo zece ani, un dvd cu un film extrem de obscur, nu neapărat în sensul avangardist, ci nepromovat, practic invizibil. Și asta chiar dacă filmul (într-un anume sens) poate fi catalogat drept comercial. Foarte stranie atmosfera lui, poate duce cu gândul ba la 964 Pinocchio, ba la Emperor Tomato Ketchup, ba la Begotten, dar per total, scufundat cumva în reveria din Last Year at Marienbad. În același timp, filmul păstrează o amprentă unică, chiar am rămas cu gura căscată atunci când l-am văzut… ca să nu mai spun că ”weirdness-ul” nu era gen zdrenghea-pengia, era chiar foarte bine împachetat pentru un spectator obișnuit cu filme comerciale. Dar știți cum e cu recomandările exaltate – îi spui omului: vezi filmul ăla, obligatoriu, lasă tot, e o capodoperă, bla-bla! Nu e ok, așteptările mari duc la decepții deprimante. Mai bine spui: filmul e ok, e de văzut și atât, nu-l setezi pe nimeni pe așteptări, lași o marjă acolo…

Bun, cred că sunt vreo cinci ani de când am văzut acest film. Am rămas cu o senzație ciudată, iar după ce am vrut să-l revăd, n-am mai găsit dvd-ul. Căutat peste tot, nimic. Titlul era ceva cu Habal Garmin sau de Garmin. Intrat pe net. Nu l-am găsit, dar am dat de Dybbuk și mi-am amintit că filmul era împărțit în trei părți, prima parte ceva cu Tsimtsum, a doua cred că Dybbuk, dar ultima nu mai țineam minte. Trimiteri, terminologii cu duiumul, dar filmul nicăieri, niciun cotlon, nicio țeavă, nimic. Am dat de un film Dybbuk din ’37, dar nu avea nicio legătură. A clipocit la un moment dat pe Karagarga ceva cu Garmin, dar părea un scurt-metraj cu 0 seederi, 0 mișcare. Buuuun, îi dau pace. Încerc să dau de amicul meu din Japonia, ăla îmi scrie că n-are copia filmului. Și el primise acel dvd de la un japonez cu care n-a mai ținut legătura. Măi să fie… bine, zic, lasă… Mai trece vremea, îmi răsare în memorie din nou și hai să văd (asta cam după doi ani), dă-i și caută. Nimic, dom-le! None!

În concluzie, cine-l găsește, să mă contacteze neapărat. Pun o bere (suc, apă plată, ciocolată) și o vorbă bună la barcagiul tăcut 🙂

Dar dacă nu găsiți filmul, uitați-vă la Equus (1977) de Sidney Lumet. Nu e pentru copii și nu în acel sens. Crazy stuff!