Citeam zilele astea că un student și-a adus pickup-ul și discurile cu el la examenul de Fizică. Cam acolo s-a ajuns, cam atât de importantă devine muzica în viețile unora dintre noi. Vă întrebați, poate, de ce a făcut asta? Nu din snobism, ci pentru că profu’ le-a zis că nu au voie cu telefoanele inteligente în sala de curs, “nici măcar pentru a asculta muzică” de pe ele, ca nu cumva să copieze. Așa că omul nostru, neputând rezista fără muzică, și-a luat un teanc de discuri, pickup-ul portabil, căștile și s-a apucat de scris. Profesorul uimit ne-a împărtășit și albumul pe care-l asculta tânărul: Kanye West – The College Dropout. Ce golan, ați putea spune. Dar uite că, aflăm după examen, studentul a făcut perfect la test, deci muzica învinge!

Pentru noi, cei care respirăm, mâncăm și trăim muzică, după săptămâni luminate și o serie de sărbători, urmează săptămâna discurilor de vinyl. Săptămâna cu Record Store Day, cel mai mare eveniment muzical al anului când vine vorba de formatul ăsta analog. Tot pentru noi, dacă locuim în România, asta înseamnă și o mare frustrare, pentru că niciodată nu se organizează ceva suficient de interesant în acest sens, niciodată nu ajung și la noi pe rafturi lansările speciale de Record Store Day, nu la timp, cel puțin. E sentimentul ăsta, mereu de izolare. Și, ca-n fiecare an, ne plângem despre asta. Avem prea puține magazine de specialitate și cele care sunt, sunt mici și par neinteresate de fenomen. Dacă întrebi de ce nu putem cumpăra discuri lansate special cu ocazia asta și pe care le poți cumpăra cam din orice altă țară, casele de discuri vor da vina pe magazine pentru că nu comandă din timp și magazinele vor da vina pe casele de discuri, că nu le aduc discurile la timp pentru marele eveniment. Apoi se va da vina pe distribuitori și în final, își dau cu toții seama că de fapt, consumatorul este de vină, el și cu lipsa lui de interes, că și dacă s-ar aduce discuri, oricum nu s-ar cumpăra. De fiecare dată când ai nevoie de niște discuri mai serioase, trebuie fie să faci un drum pe afară, fie să comanzi online – tot de afară, să nu vă imaginați că online stăm mai bine. În mod surprinzător, nu avem magazine de muzică cu tradiție. Înainte de ’90, le era greu să aducă muzică de afară. După ’90, le-a fost greu să supraviețuiască, pentru că prea puțini oameni mai erau interesați de fenomen. Probabil că a rămas cumva teama asta, că dacă deschizi magazin de discuri, sigur dai faliment. Nimeni nu pare să dețină curajul să facă ceva serios în domeniu. Dar nu cred că vă dați seama cât bine ar putea face un asemenea magazin scenei muzicale de pe la noi. Și nu ca să avem noi de unde cumpăra vinyl de Record Store Day, ci pentru refugiul pe care l-ar putea oferi acel spațiu, un loc în care să scapi de griji, de stres, de singurătate și de alte lucruri și sentimente care ne fac diferiți. Ar putea funcționa drept portal către o lume despre care altfel, ai putea uita că există. Și ne-ar putea aminti de toți artiștii care există pe această lume, dar mai ales la noi în țară. Am putea avea parte de concerte intime, de povești, de întâmplări care să ne schimbe viața. Rafturile pline de discuri, așezate, bineînțeles, vertical, ne-ar aștepta cuminți nu pentru că nu au altceva mai bun de făcut, ci pentru că sunt în căutarea unui loc pe care să-l numească “acasă”. Ele s-ar da la o parte, ar face loc concertelor ocazionale din micul magazin de discuri, după care și-ar relua așteptarea. La naiba, am putea face chiar și un festival anual. Toate astea ți-ar permite să-ți asculți artistul favorit într-o mai mare intimitate, dar le-ar da ocazia și unor necunoscuți să-și facă muzica auzită în lumea mare. Sigur că nu-ți trebuie mult până să te lămurești că un asemenea spațiu nu ar putea exista doar pentru profit. El poate lua naștere doar din pasiune și din dragoste pentru comunitatea locală de artiști și iubitori de muzică. De dragul artei. Știu că astfel de “afaceri” se închid de cele mai multe ori la fel de repede cum se deschid. Dar mai știu și că se întâmplă asta fie pentru că omului cu ideea îi lipsește pasiunea, fie pentru că îi lipsesc cu desăvârșire noțiunile din lumea afacerilor. E greu să găsești omul potrivit pentru asta, dar nu înseamnă că el nu există.

Record Store Day a devenit o goană după discuri, în urma căreia pasionații ajung să dea sute de euro pe ebay sau Discogs pe ce-și doreau și nu au mai prins în magazin, la prima mână. Dar Record Store Day nu este despre asta. E despre susținut magazinele independente de discuri, despre susținut afacerile mici și artiștii, mici sau mari. Nu vă încurajez să aruncați cu bani. Alegeți cu grijă ce știți că vă este absolut necesar. Și anul ăsta am vrut să schimbăm puțin lucrurile. E anul în care vânzările de discuri de vinyl au bătut vânzările digitale, lucru care nu s-a mai auzit de mulți ani. Haideți să le arătăm ăstora de pe la noi că Record Store Day este o experiență de care ne dorim să ne bucurăm și noi. Pentru o urmă de “ce-ar putea fi dacă…” v-am pregătit o duminică frumoasă în mansardă la Simbio, cu câteva discuri din colecția personală și alte câteva zeci alese cu grijă de mine din depozitele Universal Music și Warner Music. Cu puțin noroc, vom avea și dintre lansările speciale de RSD 2018 și cu siguranță vom avea întinse pe masă multe rarități, mai noi și mai vechi. Ascultăm muzică la un pick-up căruia îi stă tare bine în mansardă și vă încurajez să vă aduceți și voi o parte din colecție la ascultat. Veți putea să și plecați acasă cu discurile alea noi și rare de care v-am spus mai sus. Bem și vin, cafea și ce ne mai dorim. Discutăm despre discuri până se lasă seara, toate în atmosfera aia intimă după care tânjim.

Evenimentul e de găsit aici: https://www.facebook.com/events/172583266734831/

Și uite câteva dintre lansările de anul ăsta pe care cred eu că merită să pui mâna:

Bruce Springsteen – Greatest Hits (Transparent Red Colored Double LP, numerotat)

Phoenix – Monologue (7” în formă de inimă, piesă nelansată)

The National – Boxer Live in Brussels (Transparent Ltd. vinyl, înregistrarea live a concertului aniversar al albumului “Boxer”, la 10 ani de la apariție)

Arcade Fire – Arcade Fire EP (primul EP al trupei, disponibil pentru prima dată pe vinyl. Pe disc colorat, Transparent Blue, numerotat)

John Williams – Star Wars The Last Jedi 10” (cine poate rezista unui vinyl în formă de porg….)

Eric Clapton – Complete Clapton (4 discuri cu ce a avut mai bun de dat Clapton. Box Set de colecție, cu un 7” bonus)

Air – Sexy Boy (12” Picture Disc Vinyl)

Blue Planet II – Original Television Soundtrack (Hanz Zimmer, dublu disc albastru…ce-ar mai fi de zis?)

The Maccabees – Wall Of Arms (Picture Disc, 1800 de bucati)

Snow Patrol – Don’t Give In/Life On Earth (10” dublu single)