La începutul săptămânii am lansat cea de-a cincea temă pentru concursul Vocea Ascultătorului: De ce s-a stricat Vama Veche?.
Concursul se încheie duminică, 22 aprilie, la ora 14:00. Până atunci, primim textele voastre și chiar le așteptăm ca și când. Iar marele câștigător al premiului de 100 de euro va fi anunțat în Guerrilla de Dimineață de luni, 23 aprilie.
Textul Roxanei – un text care contrazice întrebarea noastră – este unul dintre textele finaliste.
***
Vama Veche nu este o stațiune, nu este o localitate, dar mai ales nu este o destinație.
Vama Veche este o comunitate, un fel de organism… este o stare și este în fiecare dintre noi. Este acel amalgam de bucurie, melancolie, tristețe, extaz, dragoste, curiozitate, și câte altele… Ori ceva ce este parte din mine nu poate fi (și rămâne) stricat.
Vama Veche s-a schimbat. Asta clar!
A devenit mai înțeleaptă, mai cuprinzătoare, a învățat să îmbrățișeze și să ofere dragoste și căldură oricarui hoinar, indiferent de preferințele muzicale, de felul în care este îmbrăcat sau de numărul zerourilor de pe card. A învățat că oricine merită să aibă un loc în care să se regăsească.
Mă fascinează diversitatea… de orice natură. Iar Vama are totul. Cum ar putea ceva ce reprezintă o asemenea varietate să fie stricat?
Este singurul loc în care sunt absolut convinsă că “mai găsesc un nebun ca mine”. Singurul loc în care simt că mereu voi aparține, indiferent de starea în care sunt: mama îngrijorată că e apa prea rece, prietena care ascultă alte suflete la o cafea în Frontiera, tipa dezinhibată care țopăie pe aceleași veșnice casete de la Stuf, corporatistul evadat din “acvariu” care nu se poate rupe de tehnologie, copilul care se joacă în nisip, iubita care îl surprinde cu un sărut pasional pe el și nu în ultimul rând Eu, aceea care se regăsește mereu admirând și ascultând șoapta mării.
Desigur, înțeleg că Vama s-a stricat pentru aceia dintre voi care doresc doar să evadeze, doar să fugă, să se ascundă de realitate în această presupusă locație mistică; pentru aceia care sunt înca agățați de ideea tinereții veșnice; pentru aceia dintre voi care atunci când vad o damă pe toc o judecă cu la fel de multă ardoare ca cea cu care acea damă vă judeca pe voi atunci când veniți în teniși la birou… Vama Veche este o reprezentare a tuturor gândurilor noastre … ca un fel de sesiune de psihodramă nesolicitată.
Da, poate pentru voi Vama pare a fi stricată. Dar nu este.
Lăsați bagajele acasă, luați un rucsac, mergeți în Vamă, așezați-vă pe nisip și respirați. Doar atât. Starea de briză vă va ghida. Starea de briză e în noi! Noi suntem Vama Veche!
