Sincer, pentru săptămâna asta pregătisem un text despre eterna poveste de dragoste dintre antreprenori și funcționari publici, care din păcate nu poate fi publicat momentan, deoarece am constatat ca am pașaportul expirat.
Fac unul nou și eventual public textul din Costa Rica, rămâne ca săptămâna asta să vă povestesc o întâmplare la fel de adevărată, petrecută cu ceva timp în urmă, la ceas de seară, pe străzile colorate ale Bucureștiului.
În timp ce mă intorceam de la studio, m-a sunat băiețelul meu:
⁃ Tati, să nu uiți să iei pâine.
⁃ Alles klar, mein fuhrer!
Mă opresc la supermarket-ul de lângă casa proprietate impersonală, unde stau cu chirie, și începe distracția.
Locuiesc pe o stradă ce se intersectează cu Maria Rosetti, unde în cinstea primei femei ziarist din România, ce a luptat neobosit pentru drepturile și emanciparea femeilor, la fiecare apus de soare fetele cu cea mai veche meserie din lume se adună una câte una, pentru a satisface plăcerile celor dispuși să guste dragoste profesionistă, cu banul jos.
În timp, fetele au ințeles că sunt din cartier, prin urmare ne salutăm respectuos, ca vecinii buni, și nu mai încearcă să mă ademenasca la un sex oral cand mă întorc acasă pe bicicletă, de altfel unul din puținele momente din viață în care mi-am pierdut echilibrul pe două roți, datorită crizei de râs – așa entuziasm profesional rar am văzut, să îi inviți pe oameni la o porție de dragoste în timp ce pedalează pe lânga tine mi se pare un gest de-a dreptul european. Plus că fetele mă văd din când în când cărând cutii din/în cofetăria soției, aflată neîntâmplător pe aceeași stradă, deoarece o stradă cu fetițe dulci merită minim o cofetărie.
Cu aceasta mică introducere, să revenim la momentul intrării mele în supermarket.
Unde, fiind aproape de ora închiderii, surprize-surprize, câteva fete îmbrăcate sumar își făceau proviziile pentru începutul schimbului trei. Vreo 15 domnișoare și doamne, vechime diferită, se înarmau pentru o nouă noapte de dragoste muncită. Țigări, cola și ciocolată, provizii pentru noaptea lungă în care unii dorm și alții lucrează.
Mă așez cuminte la rând, cu pâinea în brațe, având vreo 4 domnișoare înainte și restul după. Prins la mijloc oarecum, fiind singurul personaj masculin din magazin, în afara agentului de securitate la vârsta a treia, ce părea pierdut complet în peisaj și zâmbea fericit – probabil datorită faptului că a venit ora închiderii, nu mă gândesc la nimic altceva…
La un moment dat, domnișoarei din spatele meu, aproape 1.80, îmbrăcată într-un soi de fustiță ce probabil îi era scurtă și când era în școala generală, îi sună cristalin telefonul și răspunde cu o voce fermă, mitraliind un text învățat cuvânt cu cuvânt:
⁃ Bună seara, da, bineînțeles, anunțul este valabil, mă deplasez la domiciliul clientului sau camera de hotel, ofer sex oral, normal, anal, total cu finalizare, pot veni însoțită de o prietenă, e binevenită și prietena dumneavoastră.
Mă bufnește râsul, să-mi sară pâinea din brațe, casierița râde și încurcă cifrele, încerc să mă abțin uitându-mă absent în față, la agentul de securitate care sorbea cuvânt cu cuvânt. Grea situație, prins la mijloc, mai scapă Maneluș dacă poți.
Norocul meu că o colegă din față, care mă salută zâmbind de fiecare dată și pe care de altfel am privit-o de nenumărate ori cumpărându-i băutură bărbatului ce o însotește uneori la serviciu, zâmbește rușinată și intervine pentru salvarea situației:
⁃ Fato, ești nebună?! Dă-o dracului, suntem cu clienții aici în magazin și tu îi urli lu’ domnu’ în ureche că faci sex anal, chiar n-ai pic de rușine? Ieși afară și rezolvă treaba omenește, vorbește cu clientul, fă-ți treaba și lasă-ne să ne cumpărăm ce avem de cumpărat. Da’ chiar în halul asta foame de bani, nu poți să aștepți un minut…
Îmi zâmbește drăguț, rușinată, în timp ce eu îmi mușc buzele și mă abțin să nu izbucnesc într-un râs isteric. Doamne, ajută-mă să trec cu bine prin aceste momente, dă-mi putere și ține-mă serios două minute, până ies din magazin, facă-se voia ta în cer și unde vrei tu, numai ajută-mă să nu explodez în râs acum, că nu-i frumos.
Mă adun cu ultimele puteri și șoptesc chinuit:
⁃ E ok, lăsați, nu-i nici o problemă, nu-i frumos să lași un client să aștepte, dacă avea colega o comandă…
Fata țintuită de privirile dezaprobatoare ale colegelor îmi zâmbește recunoscătoare, eu îmi număr clipele în gand, noroc că sunt salvat de clopoțelul casei de marcat, îmi vine rândul, achit pâinea și ies din magazin repejor, să pot râde sub cerul liber.
În urma mea sună cristalin un telefon:
⁃ Bună seara, da, bineînțeles, anunțul este valabil, mă deplasez la domiciliul clientului sau camera de hotel, ofer…
Nici o șansă să mă plictisesc vreodată în orașul acesta.
N-ai cum, ieși din casă și intri în film.
Poate mă citește și pe mine vreo domnișoară creativă de la Primărie, că am in minte un slogan nou, scris pe roșu aprins, pe care nu vreau decât douăjdemii:
BUCURești, nu te plictisești!
