A fost săptămâna portugheză în Lidl și mi-au recomandat prietenii să dau o fugă să iau și eu un Rose Rosario, că e bunicel și costă doar 12,99 lei. Am luat Pasteis de Nata, că la rose era raftul gol. Am observat de ceva timp că vinul rose e în topul preferințelor multora și asta în detrimentul vinurilor albe și chiar al spumantelor. Nu-i nimic, rămân mai multe vinuri albe superbe pentru noi. Dar așa cum zicea și DD, nici nu știți ce pierdeți. Închipuiți-vă că ar exista o aplicație de mobil prin care îți poți închiria zilnic orice autoturism ai pofti și ai astfel posibilitatea de a compara muzica și cuplul unui motor boxer versus al unuia aspirat, să spunem. Plus multe alte diferențe de opțiuni, setări sau soluții tehnice. Ai mai insista că e mai mișto masina cu care te-ai obișnuit și cu care știi în ce treaptă se ia virajul de 37 de grade sau ai calcula deja câte zile îți sunt necesare să încerci, măcar o dată, toate modelele declinate pe toate motorizările; adaugă la asta și faptul că în fiecare an se produc alte mașini, cu alte specificații și vei avea imaginea pe care o am eu față de vinurile albe (și la cele roșii e la fel, dar de dragul raționamentului mă rezum la albe). În acest vis, rose-ul e mașina de zi cu zi, preferată doar pe motivul confortului din care nu prea ieșim atât de ușor. Organizatorii concursului de vinuri rose (care are loc chiar azi, 14 mai), mă vor alunga cu pietre, dar adevărul e că paleta de arome a rose-urilor e destul de restrânsă și în mare, sunt doar câteva categorii în care se încadrează cam toate etichetele din piață (părerea e pur personală și reprezintă imaginea mea asupra acestui vin în urma degustărilor comparative). Probabil că un comerciant ce beneficiază de pe urma imensului val de consumatori de rose mă va contra dur și îmi va spune să-mi țin gura; no problemo

Însă am purtat o discuție de curând cu un amic, ce se pregătea de vară și dorea un stoc de rose-uri cât mai diverse într-o zonă de preț de 40 lei (mai jos e cam greu de găsit vinuri decente, însă nu imposibil). Vă redau o selecție din lista lui, cu mențiunea că a făcut operațiunea pe mai multe magazine online și în final a ales doar unul, aceasta fiind o condiție de bază, pentru a nu lansa mai multe comenzi și pentru a nu plăti mai multe taxe de curierat. Găsiți, așadar, pe site-ul drinkzz.ro, mai multe rose-uri, atât vinuri liniștite cât și spumante, din care în jurul a 40 lei am selectat următoarele:

Din România

Alira, Rose din Fetească Neagră/Cabernet Sauvignon- 36 lei
Crama Trantu, Daima Syrah Rose –– 38 Lei (demisec)
7 Arts, Preludiu din Merlot/Fetească Neagră – 38 lei
Avincis, Cuvee Alexis – Rose din Merlot/Cabernet Sauvignon – 38 lei
Gramma Cuvee Vișan – Rose din Fetească Neagră/Merlot – 38 Lei
Vinarte, Nedeea – Rose din Babească Neagăa/Fetească Neagră – 38 Lei
Averești, Diamond din Busuioacă, sec – 40 lei
SERVE, Terra Romana – Rose din Merlot/Fetească Neagră – 43.5 lei
Din Moldova

Chateau Vartely, Individo din Rară Neagră Blanc de Noir Ediție Limitată – 36.5 lei
Purcari, Vinohora din Fetească Neagră/Montepulciano – 44 lei

Din alte țări

Chateau de l’Escarelle, Palm din Caladoc, Grenache, Merlot– 41.5 Lei (Franta – Provence)
Capcanes, Mas Picosa – Blanc de Negres din Garnacha– 44 lei (Spania)
Capcanes – Mas Donis Rosat din Garnacha, Syrah, Merlot – 39 Lei (Spania)
Ktima Kir-Yianni, Akakies din Xinomavro – 39 Lei (Grecia)
Domini Veneti, La scuola nel vigneto rosato veronese din Corvina, Rondinella, Mollinara – 41 lei (Italia)
Ken Forrester, Petit Rose din Grenache, Viognier (soi alb!!!) – 43 Lei (Africa de Sud)
Nu uitați că metoda obținerii vinului rose este prin fermentarea mustului obținut în primele 30-40 minute după presarea strugurilor negri, mustul căpătând culoare în urma contactului cu pielițele boabelor de struguri; cu cât mai puțin contact, cu atât mai deschisă va fi culoarea rose-ului, și viceversa. Nu e uzuală folosirea mustului obținut din struguri albi, de aceea este interesant vinul de pe poziția 6, cu atât mai mult cu cât Viognier este un soi alb important, din care se obțin vinuri mari, corpolente, în partea de nord a regiunii Rhone din Franța.

Aș mai adăuga și în afara palierului de preț rose-ul Cramei Ferdi (55 lei) sau spumantul rose de la Carastelec Carassia (61 lei); și dacă tot luați rose-ul, luați și Blanc de Blancs-ul de la Carassia pentru că e bun, pentru că e la jumătate de preț față de cea mai ieftină Champagne, pentru că tocmai ce am citit că a fost listat într-un restaurant cu doua stele Michelin din Budapesta.

***

Vedeți că s-au reluat evenimentele cu degustări de vinuri; unele private, altele deschise tuturor; Asociația Dealu Mare organizează în fiecare lună, în ultima sâmbătă, câte un eveniment la cramele din perimetrul Ploiești – Buzău, la o ora de mers cu mașina față de București (eveniment aici). S-au reluat și târgurile de vin, primul va avea loc pe 3 iunie, la MȚR și îmi apar in feed diverse alte degustări. Am fost și eu la o degustare privată, ba chiar am avut și o premieră, prima degustare la care am ajuns cu … trenul (acela care merge de la aeroportul Otopeni până la Gara de Nord); am ajuns rapid, în 20 min, probabil cu mașina aș fi făcum minim 30 min și ar fi trebuit să folosesc tehnica taste & spit pentru a fi apt de șofat

Am adus de acasă vinuri, încercând să păstrăm tematica Italia iar gazda ne-a răsfățat cu mai multe tipuri de steak de vită (absolut delicioase) plus niște tapas la început, pentru experiențe gurmande.

Am avut parte de vinuri bune, dar si de un defect de dop fix la cel mai așteptat vin al serii, un Nebiollo produs de Gaja.

Am făcut cunoștință cu soiul Garganega, un soi alb din nordul Italiei, din care se obțin vinuri fresh, cu aciditate ridicată, cu arome de mere verzi, citrice și caise. Este soiul care stă la baza vinurilor produse în DOC-ul Soave, mult mai cunoscute.

Un alt alb din nordul Italiei, regiunea Alto Adige, prezenta o aciditate buna și note minerale, de calcar, ce au contribuit și la alegerea numelui: Nals Margreid Chardonnay Kalk. Din Trentino Alto Adige am avut soiul Lagrein, un soi antic, cu taninuri fine și arome de căpșune și zmeură.

Tot din nord (regiunea Piemont) am avut un Barbaresco, din soiul Nebiollo (tocmai ce am făcut un pleonasm, pentru cine e mai avansat in lumea vinurilor), care dă vinuri cu aciditate ridicată și taninuri destul de agresive, ceea ce impune o maturare la beci pentru câțiva ani înainte de a fi consumat. Tot din Piemont am degustat, pentru prima dată, un vin din soiul Arneis, un soi salvat de la exticție prin anii 60 de Alfredo Currado, care a dedicat mult timp și efort acestui soi; astăzi, vinurile Vietti sunt recunoscute în lume, soiul fiind adoptat și de crame din California, Australia sau Noua Zeelandă.

Am trecut și prin Toscana (cu Rosso di Montalcino), Abruzzo (cu un Binomio foarte bun pe care îl degustasem anul trecut chiar la cramă, Fattoria La Valentina), Puglia cu al sau hit – Primitivo – ultimile două cu notele de ciocolată și vanilie, foarte apreciate de români conform topurilor Vivino, și ne-am oprit în Sicilia, cu un Syrah produs de Planeta, un vin amplu, corpolent, cu taninuri medii, rotunjite, și cu arome abundente de ciocolată, tabac, fructe negre, dar și spices (gen scorțișoară, piper).

În afară de BYOB (bring your own bottle), târguri de vin și evenimente de degustări ce alte variante de a face cunoștintă cu multitudinea de vinuri împărțite pe soiuri, regiuni și ani mai știți?