La începutul săptămânii, am lansat noua temă a concursului Vocea Ascultătorului: Cum vă transformați dorințele în realitate?

Concursul se încheie astăzi, 29 aprilie, la ora 14:00. Până atunci, primim textele voastre și chiar le așteptăm ca și când. Iar marele câștigător al premiului de 100 de euro va fi anunțat în Guerrilla de Dimineață de miercuri, 2 mai. Nu de alta, dar e liber și pe la noi 😉

George Sahoteanu a “lovit din nou” cu textul de mai jos, unul dintre cele finaliste. 

***

Dorințologia seamănă cu astrologia sau cu demonologia. Dincolo de rime, ar trebui sa ne gândim că, uneori, dorințele noastre ne prostesc: asemenea unui astrolog șarlatan, ne fac să alergăm cu limba scoasă după împlinirea lor. Semănând cu al doilea termen, dorințele ne păcălesc dar ne și sperie puțin: ne iau în stăpânire, ne supun, devenim sclavii lor. Scopul vieții devine împlinirea dorințelor. Suntem siguri că dorim doar binele?

Varianta comodă e să renunți la dorințe, dar ciudățeniile orientale prind mai puțin pe filonul nostru latin, al făptuirii. În plus, ar fi ciudat să ajungi să nu mai dorești nimic, ai mai fi atunci om? Un personaj pitoresc glumea și nu-i saluta pe hinduși atunci când se întâlnea cu ei pentru că, spunea el, pentru aceștia totul e o iluzie, chiar și existența noastră. Iluminarea vine când înțelegi acest lucru, deci îi ajuta să înțeleagă și să se elibereze.

Ar mai fi posibilitatea de a ne dori totul, să experimentăm și bune și rele, până când experiența însăși ne va învăța care sunt lucrurile de dorit și care nu. Ne-ar ajunge o viață?

Am luat în considerare și dorința de a-ți da ajutorul pentru împlinirea dorințelor celorlalți. Asta ar presupune că tu ai deja totul și nu faci decât să dai. E mai multă fericire în a da decât în a primi (asta nu e de la mine). Dorința ta devine astfel dorința altuia sau, mai exact, dorința ta este ca toți oamenii să dorească binele lor și al celorlalți. Utopic? Cineva a făcut-o.

Concepții despre dorințe… Practic, eu zic că sunt dorințe mari și dorințe mici. Dorința cea mai mare e scop în viață. Dorințe mai mici avem în fiecare zi, plus unele medii din când în când. Ar fi bine dacă dorințele mici si cele medii nu ne-ar îndepărta de scop. Ar fi bine să existe un scop, un sens. Care este dorința supremă? Ce-ți dorești cel mai mult, cu toata puterea ta? Nu știu cât de des ne gândim la asta, cred că dorințele mici ne consumă tot timpul și, în final, viața. Suntem ființe care doresc, fără asta am fi trăit încă în peșteri.

Împlinirea dorințelor devine astfel o dorință în sine, viața devine un episod nesfârșit din Arabela din care lipsește inelul magic, din păcate. Sau din fericire. Nu ne rămâne decât conștiința, rațiunea, sentimentul, multă muncă și, cu voia dumneavoastră, rugăciunea.