La începutul săptămânii am lansat prima temă a celui de-al doilea sezon Vocea Ascultătorului: Victor/Victoria sau Eterna bătălie între sexe. Cine are victoria?. Un nou sezon deoarece am schimbat puțin placa, în ceea ce privește premiul.
Primim răspunsurile voastre până duminică, 13 mai, ora 14:00, pe adresa statmajor@guerrillaradio.ro, iar cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de luni, 14 mai. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.
E, și pentru că tema aceasta controversată v-a provocat din multe puncte de vedere, iată că doamna Cătălina Rojișteanu (! da, da, ați citit bine !), “de meserie bibliotecară la Biblioteca Militară Națională, nevasta lui Cătălin Rojișteanu și mama a trei dragoni”, ne-a trimis unul din textele finaliste.
***
Dr. Ian Malcolm: God creates dinosaurs. God destroys dinosaurs. God creates man. Man destroys God. Man creates dinosaurs.
Dr. Ellie Sattler: Dinosaurs eat man. Woman inherits the earth. (Jurassic Park, 1993)
Pentru noi, cei îmbăiaţi cât de cât în apele Iordanului, războiul sexelor a început încă de la facerea lumii, atunci când Dumnezeu l-a creat MAI ÎNTÂI pe Adam şi, abia apoi, pe Eva din coasta lui. Doamne, pe el PRIMUL? Şi din ce a făcut-o pe ea? Din coasta lui? Da’ alt material mai bun nu găseai? Şi de-atunci s-a declanşat competiţia la nivel planetar, unde războiul dintre sexe a avut şi are în continuare la bază premisa recunoaşterii femeii ca om. Întreg, nu doar pe jumătate, jumătatea lui. Secole întregi, războiul s-a purtat pe varii fronturi şi cu mijloace diverse, predominând, de ambele tabere, extremele, de la arderea pe rug a vrăjitoarelor („vrăjitorii”, nu; căci una e să încerci să te aperi cu o mătură, alta e să foloseşti sutane şi cruci) până la formele fanatice ale feminismului care ţintesc mai degrabă spre anihilarea/”castrarea” bărbatului. Să încerci să-i aduci la acelaşi numitor şi să ştergi diferenţele vizibile, logice şi naturale dintre femeie şi bărbat, asta e o prostie. Sunt multe aspecte ale luptelor care mie, personal, îmi scapă, mai ales pentru că m-am născut într-un context istoric şi socio-cultural în care femeia are aceleaşi drepturi ca bărbatul. Poate mai puțin în traficul din București, când mie mi se activează brusc o vână de războinic și mă simt oarecum obligată să demonstrez tuturor că o femeie la volan conduce chiar mai bine decât un bărbat; mă temperează de multe ori instinctul de supraviețuire și descoperirea că cel care s-a strecurat printre mașini fără să semnalizeze – slalom, baby – nu e întotdeauna un bărbat, ci una din ale mele.
Şi la nivel de celulă de bază focul mocneşte continuu, toate greşelile contorizându-se şi trecându-se pe răboj, astfel încât mămăliga explodează la intervale neprevăzute şi, aparent, din cele mai nesemnificative motive teritoriale, competiţionale şi de comunicare. Războiul poate începe în bucătărie (băi, eu nu înţeleg, a prăjit doi cartofi sau a aruncat în aer rafinăria?). Se mută în dormitor (iar s-a învelit cu toată pilota şi a ocupat tot patul). Găsim seminţe de conflict şi în baie unde obiceiurile unuia sau alteia lezează ochiul, esteticul şi funcţionalul (el foloseşte gelul 3 în 1, ea foloseşte câte trei flaconaşe pentru aceeaşi parte a corpului). Războiul cel mai trist şi cu efecte care cu greu pot fi îndepărtate sau îndreptate prin tratate de împăcare se poartă cu un arsenal greu: vorbe-sticlă, cuvinte-granit care nu se mai înghit, tăceri-mâlc, ochi străini şi goi (vorba cântecului). Un om* mult mai deştept decât mine numea aceste interacţiuni ale oamenilor jocuri, pentru că se desfăşoară după anumite reguli şi modalităţi predictibile, războaiele despre care tot vorbim nefiind altceva decât o vânătoare (în engleză, game înseamnă, nu-i aşa, şi joc, şi vânătoare) în care Treimea formată din Copilul, Adultul şi Părintele unei persoane încearcă să obţină avantaje, fie pozitive, fie negative, pe bucăţele şi, în general, în detrimentul persoanei ca întreg. Numai că efectele războaielor din cuplu au şi victime colaterale şi se întind de-a lungul generaţiilor, aşa cum zice o femeie, de asemenea, mai deşteaptă ca mine**. Ştiu ei, americanii, ceva, de-şi leagă tinichele de coada maşinii când se căsătoresc. Sigur, aşa o să-i ştie tot satul că mai e o pereche de fraieri care şi-au (ne)norocit destinele dar, de fapt, împricinaţii doresc, la nivel subconştient, să nu uite că s-au căsătorit nu doar el cu ea şi ea cu el, ci şi cu tot neamul, moşii şi strămoşii. Pe lângă speranţe, bucurii şi lecţii învăţate din generaţie în generaţie, fiecare dintre cutiile alea zornăitoare vin cu o încărcătură explozibilă cu ceas declanşator şi cu o mare capacitate de combinare: o doză de pasiv-agresivitate de la socru-mic, o doză de acreală de la soacra-mică, o doză de tragism cât o tonă de sare (nu doar un drob) de la soacra-mare, o doză de intoleranţă la orice de la socru-mare, doze de eşecuri, frici, ţăcăneli şi stereotipii sau prejudecăţi. Păi, nici nu e de mirare că se ajunge la război!
Scrie una dintre finalistele acestui concurs că nu e neapărat nevoie să existe învingători şi învinşi şi că este nevoie de echilibru în toate. Subscriu. Adaug că mai e nevoie și de cunoaștere de sine și că vor exista mereu lucruri care vor avea nevoie de o mână de bărbat, iar altele de atingerea unei femei.
P.S. Trebuie să vă dezamăgesc și să vă spun că războiul e în genele noastre. Tocmai am asistat la un conflict aprig de apărare a supremației fetelor declanșat de mezina mea împotriva afirmației lui frate-său mijlociu cum că băieții ar fi superiori fetelor. Pentru că, nu-i așa, și lui Dumnezeu îi este frică de soacră-sa! (de la Eva mea citire) Q.E.D.
*Eric Berne, Jocurile noastre de toate zilele: psihologia relaţiilor umane, Bucureşti, Editura Trei, 2014.
**Anne Ancelin Schützenberger, Psihogenealogia. Vindecarea rănilor familiale şi regăsirea de sine, Bucureşti, Editura Trei, 2014. (Merçi, Dobro, pentru recomandările de lectură pentru ca sinele să învingă.)
