Artă, artă, strigă glasuri de copii
Drag artist, de unde vii?
James Bard, artist marin al secolului al XIX-lea, semnează lucrarea intitulată The Hudson River Stream Boat ‘Fancis Skiddy’ (1859). Cunoscut pentru reprezentări de ambarcațiuni, în deosebi bărci cu aburi, tablourile sale sunt adeseori clasificate drept artă naivă. Cu toate că Bard a murit sărac și aproape uitat, lucrările sale au devenit de atunci, foarte valoroase. Știm, e ceva ce s-a întâmplat de multe ori de-a lungul timpului, devenind aproape un clișeu. Artistul muritor de foame. Lucrarea de mai jos, pe care Bard a numit-o foarte detaliat, este una din multele pe care acesta le-a pictat în întreaga-i carieră, preferând porturile din apropierea Manhattan-ului, unde credea că există și o posibilitate mare de întâlnire cu potențiali clienți.
Sandro Boticelli, unul dintre cei mai importanți pictori ai tuturor timpurilor, pionier al curentului Renascentist timpuriu, a făcut parte din Școala Florentină, sub patronajul lui Lorenzo de’ Medici, mișcare pe care Giorgio Vasari a caracterizat-o mai apoi, în Vita of Boticelli, ca Epoca de Aur a picturii. Cu mici deosebiri în contextul “artistul recunoscut postum”, reputația lui Boticelli a avut de suferit până aproape de sfârșitul secolului al XiX-lea. Însă de atunci și până în prezent, munca sa a ajuns să reprezinte grația lineară a picturii Renascentismului de Început/Timpuriu. Tabloul de mai jos reprezintă portretul idealizat a Simonettei Vespucci, o tânără nobilă, căsătorită de la vârsta de 16 ani. portretul o prezintă ca o nimfă, ea fiind considerată cea mai frumoasă femeie din Florența și presupusa iubire (platonică) a lui Giuliano de’ Medici. Pe langă Boticelli, Simonetta a fost muza mai multor artiști, până ce s-a stins din viață, la doar 23 de ani și fără a lăsa urmași. Lucrarea se intitulează Idealized Portrait of a Lady (Portrait of Simonetta Vespucci as a Nymph) și datează din anul 1480.
Cu această paletă de culori neclare, dezordonate aproape, Claude Monet surprinde răsăritul în portul industrial din Le Havre, aflat pe coasta de nord a Franței. În Sunrise (Marine), portocaliul sclipitor al soarelui aflat în ascensiune pe cer strălucește prin aerul umed și se reflectă în apă, subtil, aproape ca într-un dans, scoțându-i în evidență nuanțele irizate de albastru și verde. Pictat în primăvara anului 1873, în timp ce țara se străduia să își revină după războiul franco-prus, acest Răsărit ar putea sugera, de asemenea, o metaforă a renașterii Franței. Lucrarea exemplifică, de asemenea, abordarea tehnicii plein air (de pictură de exterior) de către Monet. Splendid, știm.
Al doilea portret al acestei săptămâni este un profil de femeie tânără semnat în anul 1887 de artistul danez Michael Ancher. Young Girl este poziționată cu fața ferită de lumină, o mișcare originală ce crează un efect special, în timp ce soarele adaugă o strălucire aurie părului și prinde marginea roșie a șalului acolo unde acesta se ondulează pe umărul ei. Ancher, artist cunoscut în mare parte datorită lucrărilor sale monumentale și dramatice ce au ca punct central pescarii din Skagen, este un maestru ale cărui portrete de femei, adevărate capodopere, sunt mai puțin cunoscute și mai mult trecute cu vederea. Dar nu de către noi.
Încheiem retrospectiva din această duminică cu un basm. Adica cu tabloul omonim semnat de artistul finlandez Hugo Simberg în 1898 – Fairy Tale. Pictor simbolist și artist grafic, Hugo Gerhard Simberg reprezintă chiar unul dintre pictorii-cheie ai simbolismului în arta plastică. Lucrările sale sunt pline de personaje fantastice, mistice, incluzând în lista de reprezentări îngeri, demoni și chiar Moartea, toate înfățișate într-o maniera inimitabilă. Creată în 1895, The Fairy Tale I este una din lucrările cheie ale lui Simberg, ce exemplifică lumea fantastică, împreună cu țelurile artistice ale lui, toate convergând și luând o formă complet unică.
Imagini și informații prin intermediul DailyArt.
