De câte ori postez pe Facebook fotografii cu specii de reptile sau nevertebrate “fioroase”, invariabil apare câte cineva să întrebe:

– E veninoasă?

Pentru că în România (și e valabil și pentru restul Europei) nu sunt multe animale care au venin, mi-am propus ca în următoarele două articole de pe site-ul Radio Guerrilla să prezentăm animalele veninoase din România.

În ediția de azi, vom vorbi despre vipere și scorpioni, urmând ca în ediția viitoare să vorbim despre celelalte specii cu potențial periculos.

Șerpii din România sunt de trei feluri: colubride (neveninoși), boide (neveninoși), respectiv viperide (cu venin). Viperidele, la rându-le, sunt în număr de trei specii, aici fiind prezentate în ordinea toxicității veninului.

Vipera cu corn (Viper ammodytes)

Această viperă este un șarpe de talie medie, cu spatele gri-maro sau roșcat cu romburi de culoare închisă, culoarea variind în funcție de habitat. Pupila este verticală, iar coada este scurtă, cu vârful colorat în portocaliu sau galben-verzui. Adulții au între 50 și 90 de cm, excepțional mai mult de un metru. Poate fi întâlnită în Dobrogea și sud-vestul țării.

Veninul ei este hemotoxic și puțin cunoscut. Este cea mai periculoasă specie de la noi (datorita cantității mari de venin injectate în comparație cu celelalte două specii), mușcătura putându-se solda cu consecințe grave: edem, șoc anafilactic, blocaj renal, tulburări de vedere, necroze în imediata apropiere a locului mușcăturii și alte complicații. Decesul poate poate surveni mai rar, în special la copii, oameni bolnavi, alergici sau în vârstă. În general, vipera cu corn are un desen dorsal în romburi (variabil) și este usor de recunoscut după cornul caracteristic.

Vipera comună (Vipera berus)

Această viperă se recunoaște prin capul triunghiular, pupila verticală, coada scurtă și zig-zag-ul întunecat caracteristic de pe spate, al cărui colorit de fond poate varia de la gri deschis pană la brun închis. Pupila este verticală, de culoare roșiatică. Adulții au între 40 și 80 de cm. Se întâlnește în tot arcul carpatic și în zonele colinare adicente, dar și în unele zone joase din nordul țării. Lipsește complet în sudul Câmpiei Române și în Dobrogea.

Această viperă are un venin mai puternic decât al viperei cu corn, dar numai pe hârtie. În realitate, doza administrată în caz de mușcătură este mult mai mică decât la vipera cu corn, iar multe mușcături ale viperei comune sunt “seci” – veninul nu este inoculat. Decesele sunt mult mai rare decât la vipera cu corn. Uneori se pot întâlni și exemplare complet negre.

Vipera de stepă (Vipera ursinii)

Această viperă prezintă un cap îngust, fără corn. Spatele este gri, gălbui sau maroniu, cu un desen închis la culoare în formă de romburi cu marginile rotunjite, legate între ele. Pupila este verticală. Poate fi găsită izolat în nordul Moldovei, centrul Transilvaniei și în zonele nisipoase din Delta Dunării, având o distribuție punctiformă, cu populații mici, greu de găsit.

Vipera de stepă este o specie timidă, înzestrată cu un venin mai slab decât al rudelor sale (în ultimii 100 de ani nu este documentat niciun deces survenit de la mușcătura acestei specii). Lungimea adulților variază între 35-60 cm.

Scorpionul carpatic (Euscorpius carpaticus)

Scorpionul carpatic este a patra specie cu venin din țara noastră și ultima de azi și este, după cum îi zice și numele, o specie endemică, fiind răsândit doar în țara noastră. Scorpionul este o artropodă terestră, din clasa arahnidelor (înrudită așadar cu păianjenii). Scorpionul se hrăneste cu diferite nevertebrate și este activ mai mult noaptea, ziua stând în galerii săpate sau sub pietre, bușteni etc.

Poate fi întâlnit preponderent în sud-vestul țării (Banat și Oltenia), o mică populație fiind întâlnită și în județul Buzău. Veninul acestuia nu este periculos pentru om, dar, dacă persoana înțepată cu acul din coadă (vizibil în cea de-a doua fotografie) este alergică la venin, consecințele pot fi periculoase.

Va urma.