nu uitați, dincolo e după marginea lui acolo!
– Tati, dar noi încotro ne îndreptăm?
– Greu de spus fiule, cred că spre victoria nihilismului.
– Cum vine asta? Că sună contradictoriu.
– Bravo, mă bucur că am deja cu cine discuta. Păi hai să vedem, de ce sună contradictoriu?
– Păi… nu știu. Ce-i aia contradictoriu?
– Stai puțin, nu ai folosit tu mai devreme cuvântul contradictoriu?
– L-am folosit, că l-am mai auzit undeva, dar nu știu ce înseamnă!
– Ca să vezi, deci, eu ți-am spus că ne îndreptăm spre victoria nihilismului, iar tu ai spus că sună contraditoriu, ceea ce este adevărat, fiindcă victoria și nihilismul nu se prea pupă. Iar acum spui că nu știi ce înseamnă contradictoriu, dar de folosit, l-ai folosit chiar unde trebuie.
– Tati, eu am auzit un cuvând necunoscut și am răspuns cu alt cuvânt necunsoscut, fiindcă mi-a fost jenă să te întreb ce înseamnă, cum îi zice nihilismul. Așa că, explică-mi acum, te rog!
– Nu, n-are sens. Dacă o să-ți spun ce este nihilismul și ce este contradicția, vei afla două lucruri noi care te vor împinge spre și mai multe lucruri pe care nu le știi. Asta e prima lege a stagnării și autosuficienței!
– Poftim? Ce-i aia stagnare și autosuficiență?
– Uite, vezi? Încă două lucruri pe care e mai bine să nu le știi! Ca să nu te trezești apoi că nu știi îngrozitor de multe lucruri, mai bine nu știi acum doar câteva!
– Hm, vrei să spui că dacă acum nu știu ceva, e posibil cu timpul să nu știu mult mai multe?
– Bravo! De știut nu știi, dar logică ai! Asta e preludiul victoriei nihilismului, fiule! Să înțelegi că nu știi din ce în ce mai mult, nu că știi din ce în ce mai puțin!
– Poftim? Chiar n-am înțeles nimic!
– Ei bine, asta e chiar victoria! Felicitări!
#Mindblown. Respect Mitos. Si daca citesti textul paragraf cu paragraf, dar de la ultimul la primul, aceasta absurditate frumoasa capata sens.