La începutul săptămânii am lansat cea de-a patra temă a celui de-al doilea sezon Vocea Ascultătorului: Care este pentru tine gustul copilăriei? Și v-am încurajat să ne trimiteți și rețeta, acolo unde este cazul.
Concursul se încheie duminică, 3 iunie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de luni, 4 iunie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.
Textul de mai jos este unul din textele finaliste.
***
Bunica se ridica greoi din pat, sprijinindu-se de marginea dulapului. Îi priveam mâinile muncite, înnegrite de soare, dar mai ales de vreme, cum apucau o pâine rotundă.
Câteva trosnete mici însoțeau fiecare apăsare a cuțitului în crusta groasă. Pe colțul mesei rămâneau câteva firimituri, pe care bunica le aduna în pumn. Apoi, scotea din dulapul din spatele ușii un borcan cu zahăr. Prindea între degete atâta zahăr cât să-i ajungă să presare pe toată felia de pâine. Așeza cu mișcări încete borcanul la loc, punea felia de pâine cu zahăr pe o farfurie îngălbenită și mi-o întindea.
Când făcea asta, chipul ei blând se lumina și părea mulțumită că mi-a făcut pe plac. Felia aia de pâine cu zahăr a avut mereu gustul zilelor petrecute cu bunica. Avea gust de bunătate și de grijă ce mi-o purta! Gustul copilăriei mele!
Chiar dacă acel “ceva dulce” era un desert atât de simplu și de modest, modul în care bunica îl pregătea semăna cu un ritual. Un ritual care s-a transformat într-una dintre cele mai de preț aminitiri cu ea, cu bunica mea dragă!
Uneori, bunica îmi făcea și niște turte aurii, mari, ce luau forma rotundă a tigăii în care le prăjea.
Și, de fiecare dată, așeza turtele astea una peste alta, până făcea un turn, pe care îl acoperea cu un ștergar alb, cu flori brodate pe margini. Ștergarul acela imaculat, ce părea nou, deși bunica îl folosea de ani buni, era unul dintre multele lucruri ieșite din mâinile ei.
Atunci când punea lapte la prins în ulcelele ei din lut, bunica îmi întindea pe felia de pâine o cantitate generoasă de smântână, pe care o aduna cu răbdare de deasupra laptelui din ulcele. Peste smântâna groasă, gălbuie, presăra zahăr și desertul era gata!
ERAM CEA MAI FERICITĂ FETIȚĂ CU MUSTĂȚI DE SMÂNTÂNĂ DIN LUME!
