Pampering

Inspirat de experiența unui prieten ce a călătorit recent în alt colț al lumii, vreau să atrag atenția asupra optării pentru un bilet la business class în detrimentul pachetului economic.

Știu, e din categoria ”iarna nu-i ca vara”, sau ”decât sărac și bolnav, mai bine bogat și sănătos” 🙂

Însă o dată în viață poate ar merita încercat, chiar dacă prețul crește de la simplu la dublu sau chiar triplu, în funcție de momentul achiziției biletului (cei insistenți se pot descurca chiar să obțină super prețuri). Experiența este cu atât mai fabuloasă cu cât zborul este mai lung; pe distanțele scurte unde se folosesc aeronave de dimensiuni medii, un pahar de vin în plus nu justifică diferența de preț, însă pe distanțele lungi avioanele sunt mai mari, uneori cu două punți si lounge bar, iar pod-ul, acel locaș în care îți petreci cele 10-14 ore de zbor îți oferă tot confortul pentru a ajunge fresh la destinație; ai un spațiu de aproape 2 metri în care poți lua masa, poți urmări filme pe un ecran mare sau poți visa pentru că scaunul se transformă într-un pat confortabil.

Cel mai greu de îndurat (de către alții) este că poți trimite prietenilor poze live cu vinurile selecționate cu grijă de somelierii companiei chiar în timp ce le savurezi; pentru că… internet la bord. Tocmai ce-am primit astfel de poze săptămâna trecută și am dezbătut posibilele alegeri din lista de vinuri; oricum, amicul meu le-a încercat pe toate până la final :). Mâncărurile sunt din categoria fine dining, cu accent pe ingrediente locale, deci puțin procesate și conțin și ceva din bucătăria țării de destinație, pentru a anticipa acel local flavour. O fi rău să te pregătești de un festin cu niște prosoape fierbinți pentru curățarea mâinilor înainte de a bea un pahar de șampanie ca aperitiv la o masă cu trei feluri, efectiv la înălțime ?

Deci pe lângă că ai un pairing fabulos, te mai trezești și într-o destinație exotică. Ar fi păcat să ai bani și să nu te răsfeți și cu așa ceva. Însă și pentru cei ce nu au rezerve prea mari prin bănci mă gândesc că ar fi un set-up perfect pentru cereri în căsătorie/ împăcări 🙂 sau alte evenimente speciale. Până la urmă se organizează trip-uri gastronomice chiar și pe la noi prin țara, la prețuri destul de mari și tot se găsesc doritori, tocmai pentru că experiența este memorabilă.

Zborul în clasa business poate fi o experiență de lux, una care se caracterizează prin confort, comoditate și, desigur, mese rafinate. Ca un călător (zic eu) frecvent, am avut ocazia să mă răsfăț si cu două zboruri la clasa business (spre Rio și New York), fiecare cu propriile oferte unice. În timp ce mă instalam pe locul meu, simțeam sentimentul de entuziasm și anticipare pentru ceea ce avea să urmeze. Călătoria la clasa business fusese întotdeauna un lux la care puteam doar să visez, dar îl experimentam în sfârșit pentru mine. Știam că acest zbor va fi diferit de oricare altul pe care l-am avut înainte, iar mesele fine și lista de vinuri au fost o mare parte din asta.

Totuși, un aspect care iese constant în evidență este calitatea meselor de la bord, și în special, lista de vinuri. Experiența de masă la clasa business este asemănătoare cu cea dintr-un restaurant rafinat. Prezentarea mâncării este impecabilă, fiecare fel era aranjat cu grijă pe vase elegante. Aromele și texturile sunt echilibrate cu experiență, făcând fiecare ”bite” un deliciu culinar.

Dar lista de vinuri este cea care deosebește cu adevărat experiența.

Lista de vinuri pe un zbor la clasa business este o selecție atent îngrijită a unora dintre cele mai bune vinuri din lume. De la albe crocante (o utilizare forțată a termenului crisp din engleză, foarte folosit pentru vinurile cu aciditate ridicată), la roșii impunătoare, musculoase, lista oferă o gamă largă de soiuri și vintage-uri (ani diferiți de recoltă). Somelierul de la bord este cunoscător și pasionat de vin, capabil să ofere recomandări și note de degustare pentru a îmbunătăți experiența culinară.

Zic sa zăbovim puțin asupra detaliilor:

Champagne pe alese, clasic sau rose, din vintage-uri vechi (2006), deci aflate exact in varful curbei maturității

Sauvignon Blanc de Noua Zeelanda

Cablis Grand Cru, practic cea mai înaltă treaptă de calitate; 2016, deci aflat la apogeu

Riesling Grosses Gewachs (un fel de a spune, pe germană, Grand Cru)

Bordeaux Grand Cru Classe, vintage 2008, deci un vin suficient maturat cât să ofere savoare maximă (în general, astfel de vinuri sunt destul de închise în primii ani și nu se deschid)

Shiraz australian din zona cea mai bună (Barossa Valley), si el destul de așezat după 9 ani la sticlă

THE Brunello di Montalcino – adică nu doar un Brunello de înaltă ținută, ci chiar cel mai bun, e adevărat, dintr-un an aflat între două recolte istorice (2010 si 2012)

Iar pentru desert, clasicele Sauternes (un premier cru classe) învechit 23 ani pentru a savura si notele terțiare și Port ( un 20 years old Tawny); nu vă ziceam că e pampering?

Nu cred că găsim în București un restaurant sau locație de orice tip în care să ai șansa de a degusta mai multe feluri de mâncare la care poți asorta câte un pahar din aceasta gama super reprezentativă pentru vinurile lumii; oricum Bucureștiul oferă doar vintage-urile recent lansate, nu se obosește nimeni sa creeze o cavă în care să îngăduie vinului să ajungă la maturitate pentru a oferi clienților calitatea supremă. Oricum, garantez că o astfel de experiență cu meniu de degustare in 4-5 feluri însoțite de un vin asortat este memorabilă (mai fac din astea acasă, dar foarte rar, când am chef de gătit).

Dacă vinurile sunt de calitate, puteți amesteca liniștit câteva pahare de alb, roșu și desert fără migrene a doua zi, contrar opiniei populare de a nu schimba vinul la masă.

Business lounge – în cele mai multe cazuri, zborurile transatlantice încep din București dar schimbi într-unul din hub-urile importante, unde poți fi nevoit să aștepți câteva ore sau chiar mai mult; aici intervine magia: față de lounge-ul de dimensiuni reduse, din Otopeni, marile aeroporturi au de oferit o calitate înaltă în saloanele de bussines unde ai acces gratuit dacă ai decis să faci extra cheltuiala cu upgrade-ul de la economy.

Nu în ultimul rând, e de menționat ca unele companii aeriene se întrec în a oferi servicii cât mai bune pentru a se diferenția, astfel că poți avea experiențe diverse, precum în restaurantele de top care au fiecare, personalitatea lor, dar deja asta e alintare; să faci credit ca să zbori o dată e una, să fii norocosul ce își permite zboruri comparative la business class, e alta.

Bon voyage!

Emil Popescu
Emil Popescu

noi seara nu mâncăm (și nu bem), doar asociem

Adaugă un comentariu
Numele tau *
Email *
Mesajul tău

Scrise de...
Adrian Andrei

Producător de muzică. Muzician al producției.

Adrian Popescu

Om bun la toate, dar mai ales la marketing.

Alex Tocilescu

Scriitor. Publicitar. Pisicofil. Președinte de bloc.

Alexandru Anghel

Luptător al Binelui. Al Binelui Învinge.

Ana Coman

Cu vocea și chitara la degetul mic.

Ana-Maria Șchiopu

Master Shifu în ale istoriei.

Bogdan Budeș

Spirit critic. Regizor.

Bogdan Șerban

LogOutist profesionist.

Carla Teaha & Adrian Popescu

Scandinavi din România.

Carla-Maria Teaha

Neastâmpărată și nealiniată. Cucerește Radio Guerrilla pentru toate fetele de pe frecvențe.

Claudiu Leonte

Spirit ludic și gastronom liric.

Control Club

Muzică. La Control.

Corina Jude

Iubitoare de insecte. În special Lepidoptere.

Cristina Toma

Manager al Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi.

Doru Panaitescu

Iubitor de păsări și alte animale.

Emil Popescu

noi seara nu mâncăm (și nu bem), doar asociem

Florin Iaru

Poet. Optzecist douămiist. Martor al lui Apple.

George Mihalcea

Știrist. Cinefil convins.

Georgiana Crețu

Specializată în studiul liliecilor și analiza ultrasunetelor.

Gilda Comârzan

Stăpâna hohotelor de surâs.

Ionuț Tăușan

Antlover: pe urmele furnicilor.

Iulian Tănase

Războinic de tot RîSSul.

LIFE.ro

Site de viață bună. Și povești inspiraționale. LIFE.ro - Stories to Inspire.

Liviu Mihaiu

Fondator Academia Cațavencu. Fondator Radio Guerrilla.

Liviu Surugiu

Scriitor. Cititor. Bun la amândouă.

Mădălina Ștefu

Absolventă de anagramatică și alte jocuri de cuvinte.

Mani Gutău

Muzician de cuvînt.

Marta-Ramona Novăceanu

Profă de Română de România.

Matei Oprina

De la Guerrilla de Dimineață până seara.

Mihai Dobrovolschi

Cogito Ego Sum.

Mitoș Micleușanu

Spirit multifuncțional, atins de Febre39.

Nic Cocîrlea

Tovarăș de drum. Camarad, Nomanslander.

Oleg Garaz

Muzicolog, specialist în BMW (Bach, Mozart, Wagner)

Petru Stratulat

Liniștitor, fără efecte.

Radio Guerrilla

Suntem noi, toți cei care gândim la fel. Eliberadio.

Redacția

Una pentru toți, toți pentru Radio Guerrilla.

Ruxandra Georgescu

Îndrăgostită de toate cele care nu există.

Sebastian (Memo) Vrînceanu

Maestru biciclofonist.

Sergiu Torok

Iubitor de fluturi.

Simona Toma

Poetă, librar şi încă ceva.

Sorel Radu

Progresare humanum est.

Sorin Badea

Cu știința-n sânge.

Teodora Vamvu

Zînă online. Dar și offline.

VRTW

Vinyl, Rum, Tapas & Wine