Sunt probabil mai bine de 15 ani de când analizez importanța oamenilor aflați în locurile în care se întâmplă să ajung. Sunt multe locuri frumoase care n-au norocul unor oameni care să se ocupe la modul activ de ele. De cele mai multe ori așteptăm să se ocupe alții, pentru că nu e treaba noastră. Dar e la fel cum e cu gunoaiele de pe munte: deși nu le-am aruncat noi acolo, ele ajung să ne aparțină pentru că fac parte din mediul în care ne dezvoltăm și noi, iar asta ne face responsabili de ele. Știu, e nedrept, dar câteodată bucățica noastră e mai mult decât ceea ce credem că ne aparține.
Revenind la oameni care fac ca unele locuri să fie cele în care vrei să revii o să vă zic o mică povestioară cu un om care a reușit în 5 ani să facă atât de multe încât i-a deranjat pe cei din jur care ar fi vrut să nu facă nimic, dar totuși să existe măreția lucrurilor făcute de ei. Sau, pe scurt, politica are picioare scurte și dărâmă carul mare.
Numele omului de care vă vorbesc e Mustafa Kemal Cafendai. L-am cunoscut prima dată în 2018 când am avut marele noroc de a veni la unul dintre Cycling Camp-urile de iarnă pe care el le organizează în zona Alanyei. Zona în care el pregătește aceste cantonamente de iarnă pentru sportivi ( pentru că aici nu vin doar cicliși/triatloniști/alergători/etc ) e în partea sudică a Turciei. Dacă te uiți pe hartă e o zonă situată cam la aceeași latitudine cu sudul extrem al Peloponezului. Asta înseamnă că începând din octombrie-noiembrie, atunci când începe să se răcească pe la noi, și până în martie-aprilie, aici poți veni liniștit să te antrenezi, indiferent de nivelul de performanță la care te afli. Unii vin chiar să-și petrecă sărbătorile de iarnă aici.
Din 2018 și până anul trecut numărul echipelor care au venit aici să își facă antrenamentele de iarnă a fost mereu în creștere. Anul trecut, în 2022, am văzut cel mai mare număr de echipe prezente aici. Erau sportivi nu doar din Europa, ci și din Panama, India sau Mongolia. Atmosfera era una fantastică pentru că toți cei care erau aici vorbeau aceeași limbă, a sportului. De altfel, în ultimii ani, momentul venirii în Turcia la Velo Alanya în cantonament era, și avea să rămână, unul dintre cele mai așteptate din iarnă. Mie nu-mi place frigul așa că venirea aici se potrivește de fiecare dată perfect.
Anul acesta, am oscilat între a veni aici, sau a merge în Sicilia sau Gran Canaria pentru a forța un pic vara. Am mai scris despre asta chiar de curând tot în dreptul articolelor Cardioguerrilla. Mă bucur enorm că am ales să vin aici. Cert e că temperaturile de peste 20 de grade din zonă și perioada extinsă de cantonament m-au făcut să mă decid pentru revenire. Bucuria vine din cauză că venind aici aveam să aflu că schimbarea conducerii Federației Turce de Ciclism avea să împiedice dezvoltarea acestei zone nu doar prin neimplicare, ci chiar prin împiedicare. Asta pentru că așa funcționează politica. Știți ce zic pentru că și în România avem astfel de situații.
Așa că de unde aici erau săptămânal câteva competiții de șosea și MTB sub egida Uniunii Cicliste Internaționale în cadrul cărora sportivii își puteau face o evaluare înainte de startul sezonului propriu-zis și puteau acumula și ceva puncte pentru clasificarea în cadrul UCI, s-a ajuns la situația de a nu mai avea nicio astfel de competiție. Și asta doar pentru că cineva care oricum nu făcea nimic a ales să pună bețe în roate, cum se zice în românește.
În acest moment nu mai sunt la fel de mulți sportivi veniți aici la Velo Alanya pentru antrenamente, dar cei prezenți se bucură de ceea ce oferă zona. Practic, aici vii într-un complex de 5 stele unde ai regim all inclusive la niște prețuri la care n-ai visa în perioada verii când o săptămâna într-un astfel de complex ajunge să fie peste 3000 de euro pe săptămână pentru două persoane. În perioada asta prețul pentru două persoane, all inclusive la Justiniano De Luxe e de 420 de euro. Știu, nu e căldura din vară, dar e suficientă căldură pentru mine acum să stau pe plajă la peste 20 de grade C să scriu aceste rânduri.
Și mai era o fază faină când nu-și băgase coada federația lor: Cafendai făcuse o înțelegere la nivel oficial cu Turkish Airlines și aveai transportul bicicletei inclus în prețul biletului de avion care era undeva între 130 și 170 de euro. Acum prețul unui bilet de avion sare de 250 de euro fără a avea transportul bicicletei inclus.
Adică s-a muncit mult în dezvoltarea pe această direcție. Și se va mai munci. Pentru că la conducere se schimbă mereu oamenii. Iar unii, chiar dacă nu fac nimic, le vor permite altora să facă. De aici vine și importanța noastră de a fi cu totul. Adică să ne bucurăm de felul în care prezența în propriile vieți poate aduce un plus de valoare și în dreptul vieților celor din jurul nostru. Așa cum Cafendai face mereu.
