La începutul săptămânii am lansat cea de-a cincea temă a celui de-al doilea sezon Vocea Ascultătorului: Cum arată realitatea alternativă în care ai vrea să trăiești?
Concursul se încheie duminică, 10 iunie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de luni, 11 iunie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.
Textul de mai jos este unul din textele finaliste.
***
Valeria se trezi cu două minute înainte de a suna ceasul. Pentru că era de modă veche, înca mai avea unul analog. În cameră era întuneric și își simți capul bolovan după noaptea pe care o avusese înainte. Temperatura camerei era optimă, umiditatea era controlată și totul era pus în perfectă ordine. Scrumiera dispăruse de pe noptieră, paharul de alcool nu mai era pe parchet, hainele îi erau aranjate perfect în dulap și insul cu care își petrecuse noaptea statea sinistru, fără mișcare, lângă perete. Era liniște cu o urmă de miros de flori generat de controlul artificial al casei. Îi era bine!
După exact două minute, partenerul ei deschise ochii și zâmbi. Veni către ea, o sărută și porni spre bucătărie pentru a-i pregăti micul dejun. O cantitate exactă de calorii cu un maxim de gust, dar de culoare indecisă, fu pusă pe o farfurie raciclabilă și apoi dusă la patul ei. ,,Vreau o cafea!’‘, a zis Valeria, dar insul nu răspunse, doar zâmbi și petrecu o secundă pentru a transmite cererea la Sediul Central. De acolo nu primi niciun răspuns, așa că rămase doar la zâmbet. În unele dimineți nu era aprobată cafeaua…
Tălpile goale ale Valeriei declanșară luminile ambientale de pe hol. Ajunse în camera de înfrumusețare, azi avea chef să fie roz. Ieși de acolo cu părul în culoarea dorită și îmbrăcată perfect. Unul din degete îi atinse brățara de la încheietura mâinii și o parte din perete iși trase un contur în formă de dreptunghi, apoi dreptunghiul se tranformă într-o ușă. Mâna fetei o atinse, ușa dispăru și Valeria ieși pe holul clădirii unde locuia. Aici era mare agitație. Una din cele două cabine de teleportare nu funcționa și la cea ramasă era o coadă enormă. ,,Perfect, iar mi-a dat peste cap toate planurile!”, gândi Valeria și luă hotărârea să iasă pe stradă, în speranța că poate va găsi pe careva să o ajute să folosească o altă cabină. Afară ploua. Imediat iși atinse brațul din care se ivi o mică hologramă prin care trimise un comentariu adresat Centrului de Meteorologie. Cineva se așeză pe marginea trotuarului și începu să lăcrimeze. ,,De nimic nu mai poți fi sigur în zilele noastre, cei de la meteo au spus că o să fie soare și acum plouă. Nu-i normal asta!”, ,,Le-am trimis un comentariu!‘,’spuse Valeria. ,,Foarte bine, noi de ce plătim taxe, să fim mințiți la meteo? Uite cum am ajuns, să stau pe bordură, în ploaie, și să aștept soarele…!”. ,,Îmi poți împrumuta cartela ta de teleportare?”. ,,Firește că nu, trebuie să ajung undeva, și timpul mă presează!”. Valeria înțelese… și porni pe jos către o destinație indecisă.
Singura pădure fără senzori de mișcare era în apropiere. Nu fusese niciodată acolo pentru că citise undeva că în acel loc toate lucrurile nu sunt puse logic în ordine. Acolo copacii nu fuseseră plantați în funcție de câtă cantitate de oxigen generează, florile nu aveau un colorit controlat, insectele mișunau prin iarbă și de unele chiar ar fi trebuit să te ferești pentru că zburau și exista posibilitatea să-ți provoace mici ințepături. Valeria ajunse departe în pădure și sunetele orașului încetară. Era în altă lume. Vântul mișca crengile copacilor, unele păsări scoateau sunete prin care păreau că comunică, zumzetul insectelor nu era așa de înfricoșator precum crezuse și descoperi o mulțime de flori în culori pe care nu le văzuse niciodată. Una din acestea avea petalele mari, de un alb imaculat și Valeria se cățără pe una din ele, se întinse în floare ca într-un pat și adormi. O picătură de rouă îi atinse ușor obrazul. Îi era minunat de bine!
