La începutul săptămânii am lansat cea de-a șasea temă a celui de-al doilea sezon Vocea Ascultătorului: Ce voiai să fii “când o să fii mare”? Și cum difera asta de cine ești acum.
Concursul se încheie dumincă, 17 iunie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de luni, 18 iunie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.
Deja tradiție, primul text vine de la Sebi Răducu.
***
Cândva m-am născut. Oportunist. Apoi a trebuit să trăiesc. Cam narcisist. Și continuarea este fatalistă. Oricum ar fi interpretată. Nu știu ce mi-am dorit sincer să fiu când eram mic. Nu știu dacă sunt destul de mare ca să cred că am reușit acel lucru. Multe variabile s-au interpretat în funcție de conjunctura momentului și la fel de complicată este și conexiunea cu întreaga narațiune a vieții.
Cineva mi-a spus că am vrut să fiu marinar. După o vizită la muzeu, unde costumele și echipamentele arătau destul de SF, până când poveștile marinărești au fost înlocuite de poveștile reale cu voiaje și pirați care își duc greul pe mările destul de complicate, mai ales dacă au o valoare la bord și vulnerabilități la intemperiile climatice.
Altcineva mi-a spus că am vrut să fiu preot. Când eram mic, aveam o pasiune pentru a desena contururi foarte clare, iar arta bizantină avea o specificitate anume în a face figurile și personajele într-o linie curbată clară, afișând de fiecare dată o rotunzime anume ce nu o vedeai în altă artă. Plus culorile calde. Până când am observat că pildele bine intenționate sunt cam lăsate la voia întâmplării într-o societate marcată de slugărnicie și mercantilism oportunist. Capitalism ecumenic, cu o morală îndoielnică…
Apoi, desenul mi-a arătat că aș fi putut să fiu arhitect. Da. Să creez figuri tridimensionale din simple planuri poligonale. Încă mai am visul ăsta, dar este destul de îndepărtat. Motivele sunt axate în lumea reală, căci designul este un vis al fiecărei creații imaginare pe care o poți avea de la concept la schiță. Școala românească este scumpă, sistemul este birocratic și favorizează un mediu din care creația este lăsată în urmă, iar matematica și fizica sunt materii care au fost intersectate cu persoane indezirabile ca și profesori…
În recentul trecut, am vrut să fiu în zona jurnalismului. Curată utopie. E cam greu să faci jurnalism în ziua de azi fără să sacrifici multe lucruri care îți taie elanul și personalitatea. Mulți din domeniu nu recunosc acest lucru, dar domeniul îi denaturează pentru uzură și pentru anduranța trăită. Plus societatea complicată care mereu o să reacționeze ca un dom.
Și mi-a rămas un lucru singur. Să scriu. Că pot face acest lucru. Și să fiu istoric, pentru că e cel mai vechi lucru la care mă pot pricepe, care mă ajută să văd lumea în realismu-i ei cinic – absurd, complicat și repetitiv.
