sau Eterna orgie a mâncătorilor de vise
E clar că fără abuzuri n-ar fi apărut revoltele. Iar liderii revoltelor care se încununează cu succes, uneori ajung la putere, unde mai devreme sau mai târziu, comit niște abuzuri care duc la revolte și dacă abuzatorii pică, vin următorii la pupitru, unde, bineînțeles, n-au cum să se mențină dacă nu forțează nota și scot oamenii din casă la revolte care duc la răsturnarea abuzatorilor și la instaurarea altui grup, desigur, mai competent și mai incoruptibil ca cel de dinainte… până când se așează bine și descoperă rahatul pe care îl au de curățat.
Deșănțat sau nu, acest intro are legătură și cu filmul (artistic) pe care vi-l recomand, unul dintre cele mai reușite filme-manifest. E antisistem, anticapitalist, anticomunist, antifascist, antireligie, într-un cuvânt, antitot! Cu cine ține până la urmă? Cu gândirea, cu bunul simț, cu libertatea de expresie și curajul de a le spune lucrurilor pe nume.
Nu întâmpător, regizorul, Dusan Makavejev, l-a invitat și pe Otto Muehl, cunoscut din performance-urile demente ale Acționiștilor vienezi. În film el apare alături de grupul Therapie-Commune, iar ce-a ieșit e de nepovestit! Un film schizoid, irepetabil, de văzut pentru toți cei care caută altceva.