Prima dată când am ascultat Dead Can Dance în viața mea a fost pe la vreo 15-16 ani, pe vremea când frati-miu mai mare îmi era mentor în viață. Eram la el în vizită și a scos la un moment dat din impresionanta lui colecție muzicală CD-ul cu „Toward The Within”. Nu mai auzisem niciodată ceva asemănător. Și nici nu am mai auzit ceva asemănător de-atunci.
În ciuda ritmurilor destul de exotice și nu numai, Dead Cand Dance e un proiect australian, format inițial din doi oameni, Lisa Gerrard și Brendan Perry, care au scos de-a lungul timpului opt albume de studio. „Toward The Within” nu e unul dintre ele, fiindcă e un album live înregistrat în 1993, deși singurul lucru care îl dă de gol în sensul ăsta sunt aplauzele dintre piese. Are 17 astfel de momente de aplauze, înainte și după fiecare dintre cele 15 melodii.
E un album de stare, pe care dacă nu o ai dinainte să începi să-l asculți, o capeți pe parcurs. E genul de album care, de la bun început, ori îți place, ori nu, genul care nu se supune unui simplu stil muzical și mai ales genul care se explică cel mai bine el însuși.
Exact pe …..gustul meu !
Superb album