În ultimele săptămâni, datorită profesiei, am avut norocul să vizitez România Paralelă.
Care, spre deosebire de statul paralel, există, o poți atinge cu mâna, privirea, inima.
Serios vorbesc, nu am băut nimic astăzi, îngăduiți-mi să mă explic.
În timp ce la București se lansa un film prost, încropit repejor pe bani mulți, cu un scenariu penibil despre politica făcută pe genunche, eu mă aflam la Cluj, de ani buni capitala filmului românesc, de n-ar fi TIFF nu s-ar povesti.
Înconjurat de oameni care iubesc și cred în ceea ce fac, și care au reușit într-un timp relativ scurt să pună România pe harta cinematografică a lumii, cu entuziasm, bun simț și responsabilitate.
Total diferite lucrurile în România Paralelă, am vizionat un documentar intitulat Dacii Liberi în cadrul unei proiecții în aer liber, desfășurată în spațiul cultural alternativ Arkhai Sculpture Park, aflat în satul Vlaha, unde se află o comunitate formată predominant din cetățeni români de etnie maghiară. Incredibil, nu s-a bătut nimeni, dimpotrivă, s-au legat prietenii noi.
În timp ce la tembelizor rulau știri senzaționale despre statul paralel, invazia sorosista și conspirațiile occidentale, eu m-am bucurat de energia contagioasă a oamenilor responsabili de Caritabil Fest, o mână de oameni desprinși dintr-o lume paralelă, unde exiști și pentru a face bine celor din jurul tău.
În România Paralelă, până și strada Mătăsari arată cu totul diferit, o stradă plină de culoare și energie, nu doar un loc de întâlnire a celor care practică cea mai veche meserie din lume.
În timp ce sute de mii de români îmbrăcați în tricouri albe călătoreau la negru pe drumurile țării, pentru cea mai mare acțiune de strângere de pet-uri desfășurată vreodată în Piața Victoriei, eu mă aflam în Piața Mare a orașului Sibiu din România Paralelă, unde zeci de mii de oameni se bucurau de atmosfera magică a Festivalului Internațional de Teatru FITS, în armonie și consens, deși fiecare era îmbrăcat diferit și n-aveai norocul să vezi în jurul tău nici măcar un singur pet de strâns.
Pe scurt, e foarte frumos în România Paralelă. Chiar fain, oameni cu care poți lega o discuție, poți dezbate o idee, alături de care poți porni la drum.
Dacă ar fi după mine, m-aș muta mâine definitiv.
Nu-s toate lapte și miere nici acolo, am tot auzit prin jur diverși cetățeni paraleli hohotind copios la vorbe de genul ‘’mai bine pederast decât pesedist’’ ‘’fiule, mâine mergi la miting? Sper că ești gay!’’.
Surprinzătoare pofta de râs la o asemenea glumă proastă, a unor oameni pe care îi apucă plânsul atunci când aud isprăvile coaliției pentru familia autentică și tradițională din țara gândirii perpendiculare.
Din păcate nici măcar într-o lume paralelă nu e de mare ajutor să fii diferit, și mai e cale lungă până când toți oamenii vor fi oameni, chiar și într-un univers paralel.
Totuși, spre deosebire de România în care trăiesc momentan, în varianta paralelă se depun eforturi să fie mai bine, nu rău.
Nu-i numai lapte și miere, dar vezi luminița de la capătul tunelului, unde se lucrează cot la cot, cu entuziasm și energie.
Vezi dorința de schimbare, de a fi mai bun, mai atent cu ce se întâmplă în jurul tău, vezi oameni care iubesc ceea ce fac și care nu iubesc să facă rău celor din jur.
În România Paralelă oamenii se întâlnesc, nu se adună.
Prin urmare, vă adresez o caldă invitație de a vizita, cât mai des posibil, meleagurile și oamenii minunați ce vă așteaptă să le călcați pragul paralel, mie mi-a plăcut foarte mult și m-am întors de fiecare dată teafăr și nevătămat.
E relativ ușor de ajuns, cu mintea și inima deschisă poți trece dintr-o lume în alta cât ai spune #statulparalel.
