La începutul săptămânii am lansat cea de-a șasea temă a celui de-al doilea sezon Vocea Ascultătorului: Ce voiai să fii “când o să fii mare”? Și cum difera asta de cine ești acum.
Concursul se încheie dumincă, 17 iunie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferit de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de luni, 18 iunie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.
Textul de mai jos este unul din textele finaliste.
***
Începutul anilor 90. Este o zi călduroasă de vară. Înăbușitoare. Fereastra este deschisă și, din curtea străjuită de plopi, vin in cameră, dansând, pufi mici și albi. Pe balcon stă un scaun pliant, pentru mine, și un scaun de lemn fără spătar, pe post de masă – pe el este deliciul zilelor călduroase de vară: 2 cubulețe de ciocolată pe o farfurioară albă, însoțite de un pahar rece de apă de la chiuvetă și nelipsita carte de lectură, împrumutată de la biblioteca aflată la 2 străzi distanță.
Savurez primul cub de ciocolată și apoi gata, pauza s-a terminat. Mă ridic plină de importanță de pe scaunul pliant de picnic, încalț cu tact pantofii mamei, iau bagheta și pășesc dreaptă pe hol. Deschid cu fermitate ușa dormitorului, mai îndrept puțin spatele și mai ridic puțin bărbia:
– Bună ziua, copii!
Sunt mulțumită. Toți copiii (jucării, animale de pluș) stau frumos aliniate pe pat, așa cum le așezasem înainte de pauza din cancelaria-balcon.
– Să strigăm catalogul!
Buuun… toată lumea este în clasă.
– Copii, azi învățăm să scriem literele alfabetului. Priviți aici la tablă!
Peretele roz al dormitorului meu de fată este tabla mea imaginară. Iau o bucată de cretă și încep să scriu pe deasupra așa zisei table.
– Vedeți? Așa se face litera „A” mare și litera „a” mică. Este foarte simplu!
Cu bagheta mea subțire din lemn le arăt încă o dată conturul literelor imaginare. Apoi trec pe la fiecare elev să verific dacă învățătura mea s-a transmis perfect sau nu în caietele lor.
– Alina – nota 9! Matei – nota 4! Trebuie să fii mai atent… Roxana – nota 10, bravo!
Dau rapid copiilor o temă pentru acasă, închid catalogul imaginar și ies din clasă, întrebându-mă dacă stau la fel de dreapta ca doamna mea învățătoare – cu părul roșcat, ondulat pe bigudiuri mari, cu rujul roșu, cu unghiile mereu îngrijite, mereu pășind cu capul sus, zâmbindu-ne cu același zâmbet în fiecare zi.
Bună, dragă echipă Guerrilla. Sunt Andreea și visam să fiu învățătoare. Dacă s-ar fi întâmplat așa, în mod sigur aș fi intrat la clasă purtând din când în când ceva haios, cu tolba plină de surprize pentru copii, materiale educative și multă voie bună…și cu nelipsitul catalog, bineînțeles. Cred că aș fi încercat să îi cuceresc pe copii într-un alt fel decât prin ținută, coafură, tocuri, rochii perfecte.
