La o întrunire de experți în chestiuni infime, profesorul Mignus a fost întrebat de un confrate (care descoperise ceva neclar) dacă n-ar fi bine să mai aștepte cîteva decade pînă să-și prezinte rezultatele. „Mi se pare prematur să apar în fața publicului cu un fleac pe care l-am descoperit“, i-a spus acela, „cîtă vreme nu știu ce e neclar acolo.“ „Nu te grăbi să tergiversezi“, i-a răspuns Mignus, „un lucru făcut la momentul nepotrivit are șanse mari să fie perfect. Multe pot fi neclare într-o descoperire, dar tergiversîndu-i prezentarea nu vei reuși decît să clarifici principalele aspecte în dauna esenței secundare, care e neclaritatea.“
Pentru profesor, tergiversarea este un aliat redutabil ce trebuie menajat: n-ai voie să-l atragi de partea ta în cauze majore, fiindcă nu te-ar mai sprijini în treburile cu adevărat mărunte.
