Putem să ne imaginăm viitorul pornind de la prezent. Două sunt tendințele care se manifestă în societățile moderne, tehnologizate în zilele noastre.
Prima este încurajarea unei dezvoltări fără precedent a inteligenței artificiale, sub orice formă ar interacționa aceasta cu viața oamenilor, inclusiv sub forma care, cel puțin subconștient, va fi percepută ca cea mai amenințătoare, cea a roboților umanoizi.
A doua tendință este extinderea tehnologiilor bazate pe manipularea genetică (inclusiv, sau mai ales) a ADN-ului uman.
Combinarea ADN -ului uman cu cel animal sau chiar vegetal, combinarea ADN-ului uman de la mai mult de 3 donatori umani, rescrierea artificială a ADN-ului uman, îmbunătățirea generică prin selectarea genelor, care determina caracteristicile dorite de părinți la viitorii lor copii, sunt deja realități camuflate sub diverse etichete, care să respecte aparența de etică medicală. Sau există, chiar la vedere, în țări tolerante cu orice fel de cercetări, atâta timp cât acestea contribuie la bugetul statului sau doar la “bugetul” unor lideri corupți.
Derivată din aceste două tendințe este și prefigurarea cyborg-ului născut din dorința multora de a-și îmbunătăți aptitudinile fizice și intelectuale prin integrarea unor forme de inteligență artificială în corpul uman. În fond, câți dintre noi ar spune “nu” propunerii de a “învăța” peste noapte 3 – 4 limbi străine sau conținutul unei biblioteci clasice doar prin implantarea unui microcip în creier.
Dar să nu uităm persoanele cu dizabilități sau bolnavii, nevăzătorii care și-ar putea recăpăta vederea, persoanele cu membre amputate care ar putea primi un membru nou (poate unul creat din celulele stem) sau bolnavii de cancer care s-ar putea vindeca de o boală de cancer considerată incurabilă, care sună mereu că o sentință de condamnare la moarte?
Principalul conflict al viitorului va fi unul etic. Este etic să interzicem cercetările care ar putea salva viața acestor oameni, doar pentru că pe parcursul acestor cercetări, în fapt, chiar definiția ființei umane se va schimba?
Sau pentru a salva omenirea și ființa umană așa cum o știm acum, ar trebui să implementăm interdicții dure asupra acestor cercetări? Și dacă am face-o, ar există garanții că undeva, într-un laborator izolat, nu se va descoperi ceva care va conduce în final la sfârșitul speciei homo sapiens care astăzi ni se pare unică și invincibilă?
În opinia mea, definirea legală a ființei, singurul subiect de drept recunoscut universal până acum ca individ, purtător de drepturi și obligații, se impune de urgență. Înainte să ajungem să ne întrebăm dacă o ființă care are 70 % ADN uman sau 7 cipuri implantate în creier este sau nu egalul celorlalți și are același drepturi și obligații ca noi toți.
Veronica
Doctorand în domeniul bio- dreptului
Robotics Law
Doresc sa sponsorizez definiția legală a ființei