Albumul Toxicity al băieților de la System Of a Down mi-a prins foarte bine într-o perioadă destul de sensibilă a vieții mele, și nu mă refer la adolescență, deși s-a suprapus și cu ea. Aveam nevoie atunci să canalizez niște energii mai agresive, iar băieții au fost gând la gând cu mine, ca să zic așa. A fost albumul pe care cred că l-am ascultat și cel mai des pe parcursul liceului.
Toxicity a aparut în 2001 și conține 14 piese, plus una ascunsă dupa liniștea de la finalul ultimei. Deși e un album de metal de la cap la coadă, are influențe nemaiauzite până la apariția lui pe o asemenea compoziție: folk, jazz, progresiv, din Orientul Mijlociu și Grecia, ca să nu mai vorbim de The Beatles, în caz că nu era nimic surprinzător. A ajuns pe primul loc în Billboard 200 și topul canadian și a fost printre cele mai căutate CD-uri piratate la Universitate. Lars Ulrich și Kirk Hammett s-au declarat mari fani. Eu, de asemenea.
Ce voiam să spun, de fapt, e că îmi era dor de el, de aceea poate fi ascultat integral săptămâna asta la Album Duminical, de la ora 14.
