Dacă tot stăm zilele astea cu ochii în ecranele Cupei Mondiale de fotbal din Rusia, am putea să (re)vedem:
Maradona by Kusturica (2008)
„Maradona este o adevărată poveste, nu mai este nevoie să adăugăm ficţiune.” – E. Kusturica
În 2005, regizorul sârb Emir Kusturica își anunța intenția de a face un documentar despre una dintre figurile iconice ale Americii de Sud, Diego Armando Maradona. Nemulțumit de felul în care subiectul fusese abordat până atunci, Kusturica atacă tema frontal. Nu e întâmplător că documentarul se cheamă Maradona by Kusturica. Filmul e, ca strucură și conținut, dialogul între doi rebeli care, dincolo de spațiul cultural care îi desparte, se întâlnesc în predispoziția contestatară, în succesele răsunătoare și în controversele care fac deliciul marelui public.
Kusturica urmărește riguros geografia destinului unui fotbalist/rock star din suburbiile Buenos Aires-ului, prin Barcelona și Napoli, până în Cuba, Cannes sau Belgrad. Nu lipsesc episoadele cele mai celebre: aplauzele smulse fanilor lui Real pe când Maradona marca pentru Barcelona, succesul cu modestul club italian Napoli, Mâna lui Dumnezeu din sferturile de finală cu Anglia, la Cupa Mondială din 86’, abuzul de cocaină, problemele de sănătate, Biserica Maradoniană etc. Maradona by Kusturica e mai mult decât un documentar despre fotbal, e o poveste clasică despre hybris-ul care ne împinge să ne măsurăm cu zeii.
“Am două vise, să joc pentru Cupa Mondială şi… să o câştig, cu Argentina.” – Maradona
…………………….
Messi (2014, de Álex de la Iglesia)
Reporter: Cine este idolul tău în fotbal?
Lionel Messi (13 ani, timid, cu privirea plecată în fața camerei de filmare): Maradona.
Regizorul spaniol Álex de la Iglesia abordează și el în stil propriu documentarul Messi din 2014. Într-un restaurant elegant, la câteva mese, sunt plasați oamenii în proximitatea cărora Leo Messi a evoluat de la puștiul argentinian din Rosario până la dimensiunea internațională a starului Barcelonei din ultima decadă: profesoare din școala primară, rude și prieteni din copilărie, coechipieri și foști antrenori, ziariști…
Fiecare masă pune în lumină, prin dialoguri, fațetele unui fotbalist care nu are – ca Maradona – carisma necesară unui interviu față în față, care se exprimă mai bine pe teren decât în fața reporterilor.
E un Messi pe care documentaristul de la Iglesia îl abordează indirect, prin pasele pe care și le dau toți cei intervievați în acest cadru informal, filmat și montat caleidoscopic.
Pe finalul documentarului semnat de Álex de la Iglesia , unul dintre foștii săi antrenori, argentinian, spune ceva fantastic: „Messi este cum am vrea noi, argentinienii să fim: oameni modești, eleganți, care ies în lume și o cuceresc. Maradona este cum suntem noi, de fapt: combativi, orgolioși, exagerați”.
Una peste alta, e anul 2018 iar, la Cupa Mondială de fotbal din Rusia, Argentina lui Messi a fost eliminată în șaisprezecimi. Argentina lui Maradona rămâne, deocamdată, ultima Argentină care a fost campioană mondială.
