Imaginați-vă că plecați într-o călătorie, însă nu știți încă orașul de destinație, ci doar țara în care veți ajunge. În mare, aveți o idee despre cum e țara respectivă, dar nu știți clar cum arată, ce obiceiuri au localnicii sau cum v-ați simțiți acolo, doar anticipați cum ar putea fi. Ceva similar se întâmplă cu aproape toți cursanții care vin la cursul de Introducere în caligrafie: știu țara de destinație – caligrafia –, dar nu știu precis în ce oraș vor ajunge (stilurile de scriere), ce drumuri vor alege (tehnicile specifice caligrafice) sau în ce case le va plăcea să locuiască pe perioada șederii lor (variațiunile posibile ale stilurilor caligrafice). Toată lumea spune că vine la curs pentru că e fascinată de scrierea frumoasă și că visează să scrie frumos. Multor cursanți le pare rău că nu scriu frumos din start. E momentul în care eu mă transform într-un fel de „ghid turistic” și încep împreună cu cei care vin la curs călătoria către literele caligrafice. Mai întâi de toate, le spun că un scris frumos nu este necesar pentru a scrie caligrafic. Sună paradoxal, dar acesta e adevărul. Literele caligrafice au rigorile lor, respectă reguli de construcție specifice, sunt executate cu instrumente tipice artei caligrafice. Tocmai din aceste motive, caligrafia poate fi practicată de oricine și nu necesită talent sau predispoziții artistice. Toate detaliile tehnice le învățăm în cadrul primei întâlniri, când exersăm fundamentele scrierii caligrafice, adică acele elemente de bază care ne vor ajuta la sesiunea următoare să construim literele. De obicei, când cursanții realizează cât de logic și cât de firesc este demersul, ei deja fac exercițiile de introducere cu o naturalețe dezarmantă. Se întâmplă ceva, în prima ședință de curs. E ca un fel de insulă magică, plutind în mijlocul mării, o insulă pe care o credem inaccesibilă, dar dacă ne uităm cu atenție, ea e legată de țărm printr-un mic istm. La fel e și pentru cursanți. Ei cred că nu vor putea niciodată face literele caligrafice, iar la finalul primei ședințe, deja încep să le construiască firesc.

Scrierea de mână este considerată, împreună cu citirea și tehnicile de bază de calcul aritmetic (adunarea, scăderea, înmulțirea și împărțirea), drept placă turnantă a alfabetizării. Așadar, caligrafia reușește să facă această conexiune magică, această legătură cu fondul primar al literei ca simbol care ne ajută să ne descurcăm în viața de zi cu zi și activează acest fond, transformându-l într-o adevărată artă vizuală. Și când ajungem toți, cursanții și cu mine, pe insula magică din țara caligrafiei, atunci începe cu adevărat spectacolul.

După prima sesiune de lucru, urmează cele în care învățăm trei tipuri majore de scriere care au făcut istorie în cultura europeană: minusculele romane, o versiune de gotic numită Textura Quadrata și scrierea italică. Minusculele romane reprezintă tipul de literă pe care îl vedem folosit și în ziua de azi pretutindeni, de la rândurile pe care le citim pe ecranele telefoanelor, tabletelor sau ale calculatoarelor, până la paginile unei cărți tipărite sau pe un banner publicitar. Caligrafia reprezintă rădăcina fundamentală din care a apărut tiparul și apoi litera contemporană. Și nu multe s-au schimbat în forma lor. Sistematizarea pe care a făcut-o caligrafia, clarificarea formei literelor, regulile de bază pe care le folosim la aranjarea lor în cuvinte și pe rânduri se regăsesc în principiile tiparului și stau la baza designului contemporan de literă și de text.

Textura Quadrata reprezintă cel mai influent stil din familia scrierilor gotice – pentru că, așa cum le spun mereu cursanților mei, nu există un singur tip de scriere gotică, ci o multitudine. Geometria și rigoarea acestui stil, precizia teutonă și aspectul său specific reprezintă o mare atracție, pentru că nu este un stil facil de deprins, însă cursanții îl văd ca pe o provocare și reușesc să și-l însușească și să-l poată folosi cu ușurință.

Cel de-al treilea stil pe care îl studiem la școala de vară de introducere în caligrafie este stilul italic. Este cel mai elegant, versatil și des folosit stil în caligrafia contemporană. Sistematizat la începutul secolului al XVI-lea de către Ludovico Vicentini degli Arrigghi, stilul italic a fost timp de multă vreme scrierea cancelariei papale, iar apoi stilul major în care se purtau corespondențele oficiale și comerciale dintre orașele-state din Peninsula Italică. Acest stil este stră-stăbunicul direct al scrierii noastre cursive (scrierea de mână), așa cum e practicată în prezent. Este un stil foarte îndrăgit de marii caligrafi contemporani și multe lucrări de artă caligrafică pleacă de la variațiuni ale literei italice.

Dar cum vom „călători” noi în această poveste a literelor caligrafice? Adică ce instrumente vom folosi „la drum”? Cele trei stiluri majore istorice pe care le propun cursanților în timpul școlii de vară fac parte din categoria scrierilor care se realizează cu instrumente cu vârf plat. Sunt și alte scrieri caligrafice care folosesc instrumente cu vârf ascuțit, însă ele nu fac obiectul studiului nostru acum. Instrumentele cu vârf plat pot fi penițe caligrafice, stilouri caligrafice, pene de gâscă sau de curcan, bețișoare de lemn care au vârful tăiat plat, markere de caligrafie etc. Dintre toate acestea, noi vom alege ruta clasică: tocuri și penițe cu vârf plat. Astfel, cursanții pot avea acces la modul istoric în care erau scrise literele caligrafice și, în același timp, vor folosi instrumentele care creează cea mai clară și precisă linie caligrafică, pentru că venerabilele penițe încă nu au fost egalate în perfecțiunea redării formei caligrafice de niciun alt instrument contemporan. Deși scrierea caligrafică se poate face pe foarte multe tipuri de suport (hârtie, material textil, pergament, frescă, pânză, lemn etc.), noi vom face primele noastre exerciții de caligrafie pe hârtie, mediul clasic de expresie caligrafică și cel mai des folosit în zilele noastre. Vom scrie cu tuș, căci literele caligrafice necesită cerneluri și tușuri de o consistență ușor diferită față de cele pe care le folosim de obicei în scrierea cu stiloul.

Prima călătorie în țara Caligrafiei o vom face așadar cu mijloace simple și la îndemână. Oricine poate porni pe acest drum, nu e nevoie decât de o foaie de hârtie, un toc, o peniță și o călimară cu tuș sau cerneală. Dar ceea ce vă pot garanta este că, odată ce ați pășit spre acest orizont generos, cel al literelor caligrafice, vă veți bucura de fiecare etapă a călătoriei și, cine știe, pentru unii dintre voi, va deveni un obicei zilnic, iar caligrafia vă va fi prietenă de drum pentru toată viața.

Așadar, eu vă aștept cu drag în punctul nostru de plecare spre destinația Caligrafie, la Fundația Calea Victoriei, în frumoasa vilă Cihoschi, de pe bulevardul Dacia, nr. 78, începând cu 29 iulie, ca să pornim la drum împreună spre acea insulă minunată din mijlocul mării, unde ne vom simți ca într-o vacanță frumoasă de vară și ne vom bucura de avantajele pe care le aduce acest tip de exersare: sporirea atenției, exersarea mișcărilor fine, îmbunătățirea scrierii de mână și explorarea unui nou teritoriu cu o fermecătoare tradiție în cultura europeană.

Delia Zahareanu este lector al Fundației Calea Victoriei, doctor în arte vizuale cu o teză despre caligrafia experimentală în contextul artei contemporane, predă cursuri de caligrafie din 2021 și lucrează în domeniul graficii, al designului grafic și al artei abstracte.