– Alo?

– Salut, Andrei, Matei sunt.

– Salut, salut!

– Ce mai pregătiți acum? Unde urmează să vă mai asculte lumea?

– Păi o să mai mergem pe la Siret, la un festival, se cheamă „Rock Ever”, o să mergem la Oradea, „Marele Picnic”, pe la Roaba de Cultură prin București, cam asta pe vara asta.

– Care ai zice că e culoarea care vă definește cel mai mult?

– Undeva între verde și maro? Clar, la mine e maro, la Roxana e verde. Nu știu ce rezultă, dar astea două, clar.

– Care e ultimul lucru pe care îl faci înainte să intri pe scenă?

– De obicei, un păhăruț. Adică ce de obicei?! Întotdeauna, da, da. Prefer să fie vin, calmează întotdeauna spiritele și te promptează acolo unde tre să fii, pe scenă.

– Bun, și după ce ieși?

– Hahaha, dacă zic că continuă e nasol, nu? După ce ies, de obicei îmbrățișez oameni, mă șterg de transpirație, chestii de genul ăsta.

– Hehe, ok, bun.

– Îmi place foarte mult, ca atunci când îmbrățișez copaci, cumva.

– Dacă ai putea schimba înfățișarea zebrelor, ce culori ai vrea să aibă?

– Deci, negru cu alb, nu alb-negru, hehe! Cred că tot maro cu verde.

– Care e versul unei alte formații pe care ți l-ai fi dorit să-l scrii tu cel mai mult?

– Unul dintre ele ar fi ăsta de la Omul cu Șobolani, care e ceva de genul „Bă, și e bine? Bă, e bine”, în piesa „Odă în Piața Romană”. Aș mai menționa unul tot de la ei, „Știa Voltajul pe de rost”.

– Care ai zice că e cea mai filingoasă melodie din lume pentru tine?

– Mariah Carey. „With Or Without You”. Nu? Greșesc? „Without You”. Mariah Carey, Without You. Asta e? Celebra „Ken Lee”, „Living is without youuu…”.

– Și ultima întrebare, care e cel mai bun ambient pentru a asculta We Singing Colors, după părerea ta?

– Hai să zic pe plajă.