Dragi liceeni,

dacă tot nu v-a scris nimeni nici o scrisorică lacrimogenă recent, vă scriu eu câteva rânduri, inspirate de experiența de neuitat pe care am avut-o zilele trecute, în timp ce încercam să îmi reînnoiesc pașaportul.

Dragilor, despre viitorul vostru vreau să vorbim astăzi, îngăduiți-mi să vă scriu câteva cuvinte, cu rugămintea să mă citiți ascultând colinde pe malul mării, râului, lacului, căzii de duș, ce aveți la îndemână.

Acum, în această atmosferă de sărbătoare pașnică sufletească, în timp ce muzica divină curge ușurel din difuzoare, să vorbim puțin despre viitorul vostru.

În curând va trebui să vă alegeți calea.

La răscruce de drumuri veți fi în curând, și va trebui să vă alegeți un rost în viață.

Sper din toată inima să alegeți cu inima, să faceți ceea ce vă place, și nu, nu mă refer la rulat țigări și jucat pe playstation.

Mă refer la profesia voastră, la ce veți alege să faceți pentru a vă asigura traiul pe acest pământ.

Mulți dintre voi vor alege să devină avocați, doctori, oameni de știință, economiști, bancheri, șoferi, piloți, macaragii, cosmonauți, frizeri, artiști, multe și diverse sunt profesiile existente pe acest pământ și cu siguranță cei care își doresc cu adevărat un rost în viață și-l vor găsi.

Și totuși, mulți dintre voi, unii mai săraci cu duhul, veți rătăci o vreme pe drumuri și prin birouri, alegând ce e mai la îndemână, după ce veți încasa și ultimul ajutor de șomaj.

Rândurile ce urmează vă sunt în special vouă adresate, celor care veți ajunge funcționari publici.

Dragii mei, când veți ajunge în biroul călduț unde teoretic nu trebuie să faci mare lucru, să vă reamintiți că nimeni, absolut nimeni nu are nici o vină pentru că nu v-a plăcut școala.

Nimeni nu e vinovat că nu aveți nicio calificare și sunteți coleg de serviciu cu mama, tata sau mătușa Tamara.

Când va intra un cetățean în birou, nu îl priviți cu ură, că nu e vinovat cel care a venit să își schimbe pașaportul că tu ai fost prostul clasei și n-ai ajuns cosmonaut cum îți doreai atunci când erai mic și atotputernic.

Dragilor, nu vă vărsați furia pe cei ce vă vor călca din când în când pragul birourilor, nu ei sunt vinovați că după minim 12 ani de școală ați ajuns să-i faceți cafea lu’ șefu și să îi citiți horoscopu’.

Uitați-vă în voi înșivă, adânc, la fel de adânc cum veți privi zilnic pe calculator jocul Solitaire, și veți vedea că nimeni nu are nici o vină că frecați zilnic menta pe bani publici.

Dimpotrivă, ar trebui să puneți ambele mânutze împreună, în semn de mulțumire către Doamne-Doamne și să vărsați lacrimi de bucurie și mulțumire că trăiți pe acest pământ fără să faceți concret nimic.

Dragilor, odată ajunși secretari și secretare, nu regretați o clipă faptul că n-ați ajuns medici.

Ați fi albit în floarea vârstei cu mâna pe bisturiu, responsabili de viața unui om, acum albesc cei din față voastră, în timp ce vă lustruiesc birourile, în interminabila așteptare.

Nu plângeți după visele din copilărie, în care doreați să fiți cosmonauți și să cuceriți spațiul. Cum dracu’ ați fi rupt-o la fugă afară din birou la ora 5?! Unde ați fi mers, să tocați banii de salariu? Nu există shaorma în spațiu, zero gravitație, o discotecă amărâtă nu găsești. Ce ați fi făcut?

Gândiți-vă la jumătatea plină a meseriei voastre, ați fi putut ajunge antreprenori, cu părul alb și ulcer înainte de 30 de ani, mergând în fiecare zi la culcare gândindu-vă cu îngrijorare cum să vă plătiți la timp angajații, furnizorii, ratele la bancă.

Nu mai suspinați după profesii verzi pe pereți, bucurați-vă de traiul liniștit, lipsit de stres și riscuri, în spatele biroului unde veți îmbătrâni comod, de la un concediu plătit la altul.

De ce să fiți ursuzi, nesuferiți și acri când,  iată, toate motivele din lume arată că ar trebui să fiți numai zâmbet și miere cu cei care vă calcă pragul?

Va implor dragii mei, bucurați-vă sincer de ce și unde veți ajunge și încercați să îi bucurați și pe cei din jur cu ceea ce faceți, să fie pace și iubire pe acest pământ.

Și nu uitați să iubiți marea și să citiți orice, fără măsură și discernământ, citiți din cărți, de pe cutiile de cereale, citiți rețete de bucătărie și medicamente, nu lăsați o zi să treacă fără să citiți ceva!

Nu vă amăgiți cu prezentul, salvați-vă în viitor și gândiți-vă la clipa în care vă voi trece pragul, pentru o reînnoire de pașaport!

Nu ar fi frumos să ne vedem fără să ne dorim să ne dăm foc unul celuilalt?

Să ne salutăm elegant, politicos și să ne bucurăm unul de celălalt, fiecare cu drumul ales în viață?

Dragii mei, oriunde vă vor purta pașii, nu uitați niciodată că de o parte și de cealaltă a biroului ar trebui să fie, în mod normal, oameni, nu animale.

Așa e scris de la Doamne Doamne, animalele în grajduri și oamenii în birouri, niciodată invers!

Vă las acum, în tihna vacanței de vară, sper că gândurile mele de bine să vă călăuzească pașii către o soartă mai bună, vă îmbrățișez dragii mei și va doresc tot binele din lume, în speranța că într-o bună zi ne vom întâlni zâmbind, sănătoși cu voie bună, la coadă la pașapoarte!

 Vă îmbrățișez cu drag, ne reauzim joi, că vineri n-am chef de scris!