M-am mai lăsat odată! Și o să mă mai las, asta clar!
Ăștia bagă domle, chestii tari în ele! Ca să nu te mai poți lăsa! Înainte nu era așa de greu să te lași, dar acum e un coșmar. Înainte aveai doar nervi, a doua zi niște agitație, un pic de constipație și gata. Dar acum nu, acum te chinui tată! În prima zi vrei să omori pe cineva. A doua zi ai dedublare de personalitate combinată cu din aia, cum îi zice tineretul de azi, bedtrib… ceva tribal, dracu știe!
În fine, a treia zi e un soi de mahmureală combinată cu nervi și numai într-a patra zi, parcă te mai lasă un pic și poți vorbi fără să înjuri și să trântești! E groaznic să te lași, zici că bagă praf de unghii în ele! Și mătrăgună expirată! Dar n-ați încercat cu cartea aia? Cum îi zice, metoda ușoară? Nuuuuu! Doamne ferește, să mai dau bani și pe carte? Pe lângă țigări? Păi nu-mi mai ajunge de băutură!
Dar ce aberație, auzi, metoda ușoară! Ca s-o cumpere omu’ cât mai repede, că cine nu vrea ușor? Și ce nerușiinare, auzi la ei, metoda ușoară! Nu există ușor, domle! Nu se există! Nimic nu e ușor pe lume! Nici măcar viețile tinerilor de bani gata! Ușor? Ptii, drăcie! Vorbe goale, îmbărbătări deșarte, țac-pac, cumpără cartea și după aia vezi tu, metodă ușoară!
Noh, ce să mai zic, când m-am lăsat data trecută de tutun, că de altceva nu tre să mă las în viața asta, de muncă n-am cum, de respirat e pe automat, de dragoste, cum să te lași? Deh… ce-ar mai fi, de băutura. Păi te poți lăsa, de băut des! Adică bei mai rar. De ce să te lași de tot? Aaaa… dacă n-ai voie deloc? Păi dacă n-ai voie deloc, înseamnă că deja e atât de grav, încât nici nu mai contează dacă bei sau nu. Chiar poți ciocni un pahar, de adio!
Mda… și cu fumatul e valabil. Dacă te duci la doctor și ăla se uită pe radiografii, iar apoi își face cruce și palid la față, cu o voce tremurândă îți zice: îmi pare nespus de rău, dar nu mai aveți voie să fumați niciodată! Ei bine, uite un motiv să-ți aprinzi o țigară și să te gândești bine la ce e de făcut!
Ei, na, dacă doctorul începe un scandal, că ți-ai aprins o țigară în cabinet, tu nu te lăsa și țipă la el: Rușine! Io mor aici, deja nici nu mai exist, iar dvs nu mă lăsați să fumez? Nu vă e rușine să jigniți un spectru? O fantomă! O amintire! Huooooo! Și-i sufli fumul drept în nas, desigur! Hăhăhă!
Gluma glumă, dar mai există și un alt risc în toată povestea asta. Să devii dependent de lăsare. Adică să înceapă să-ți placă atât de mult să te lași de fumat sau de băut, încât după ce te-ai lăsat, să te reapuci cât mai repede ca să ai ocazia să te mai lași odată! Și încă odată! Și tot așa!
Și stați că asta nu-i tot! Asculțați la mine, că știu ce spun! Mâine, poimâne o să apară prin librării cartea: Cum să te lași de lăsat! Metoda jucăușă! Doamne ajută! Sănătate! Nuuuu, m-am lăsat, mulțumesc!
