Programul inițial de la Bike FM Sailing Adventure 1 a fost ușor modificat din cauza vremii. Însă ne-am propus să nu ne abatem de la niciuna din turele de bicicletă, chiar daca le facem în altă ordine. Așa că, în a 5-a zi din această aventură, am plecat dimineață cu bicicletele din marina din Patitiri spre Steni Vala. Am făcut un fel de tur al insulei Alonnisos. Trebuia să fie o tura destul de lejeră, dar în final s-au adunat 28 de kilometri cu aproape 700 de metri diferență de nivel. Urcarea de vreo 3-4 kilometri din Steni Vala către drumul principal și cea spre vechiul oraș Alonnisos au fost ceva mai grele. În rest… poezie.
În Steni Vala m-am întâlnit cu albanezul de la care am cumpărat oregano anul trecut. Îl găsiți prin poze. Seamănă cu Smeagal, doar că are par. Un tip foarte fain și foarte vesel. I-am zis sa pregătească niste oregano pentru sfârșitul lunii august când voi reveni în zonă. La Steni Vala am avut și o surpriză foarte plăcută când la supermarket vânzătorul ne-a întrebat: “Sunteți italieni, așa-i?“. A fost foarte surprins să afle că suntem romani. Era ferm convins că doar niste italieni împătimiți de biciclete s-ar putea bucura de urcările și coborârile din zonă. De acolo, v-am zis, am urcat până la drumul principal. Destul de abrupt. Dar fain. Și am continuat spre vechiul oraș Alonnisos, pe care îl văzusem și în seara precedentă. A meritat urcarea. Orășelul este rupt dintr-o poveste. Și acolo proprietara unei taverne s-a mirat că am venit cu bicicletele. Ne-a zis că ea ar pune rastel de biciclete. Dar n-are pentru cine. 🙂
De altfel, a vrut sa ne servească cu ceva bunătăți, din partea casei, dar i-am explicat că ne grăbim foarte tare, însă poate să stea liniștită pentru că o să ne revedem cu ocazia Bike FM Sailing Adventure 2, la sfârșitul lunii august. Din vechiul orășel a urmat o super-faina coborâre întreruptă doar de vizita în curtea unei căsuțe care e de vânzare și la care unii dintre noi s-au gândit cu o seară înainte să…. O să vedeți două-trei poze mai jos și veți înțelege. Din Patitiri am plecat spre insula Peristera, în rezervația marină naturală. Am văzut acolo pentru o secunda un delfin sau o focă, a fost prea scurtă secunda, dar și o grămadă de alte viețuitoare marine. Seara a fost momentul ca Laurențiu Simion să ne gătească vestita lui caracatița, care a ieșit mi-nu-na-tă. La fel ca risotto-ul gătit de Bogdan Marin. După care am lăsat luna să ne lumineze poveștile de seară.
Mai avem trei zile de aventură. 😉
