Meciul secolelor: Intelectualii vs Politicienii
Cred că intelectualii sunt mai periculoși decât politicienii. Tocmai de asta nu se bagă de tot în politică. Își bagă doar coada. Cu consecințe imprevizibile, desigur. Dar dacă se bagă cu totul, înseamnă ca nu-s intelectuali în sensul intelectual al cuvântului. Apropo, nu cred că cei ”disecați” pasional de Paul Johnson (acest mare legist ambidextru) sunt cu toții intelectuali.
Argumentul meu ar fi că intelectualii își înțeleg mult mai bine ”tenebrele”. Ei știu ce le poate (sau nu le poate) pielea, în comparație cu politicienii, care mai întâi se aruncă în hârdău ca să ajungă în ipostaza de ”n-ai încotro”, iar apoi se descurcă cum pot. E o strategie clasică, mai întâi te bagi, iar apoi te gândești, dacă mai ai timp și ai cu ce. Și desigur, cei mai mulți ajung un fel de sirene de canal. Și nu-i ușor deloc. Dacă nu știi tehnici de înot în mediu vâscos n-ai făcut nimic. Ca să nu mai zic de parfum și lansator de bla-bla.
Dar intelectualii știu clar că odată băgați se vor mânji ireversibil. De fapt, un masochist care se respectă nu-și scoate latura sadică la plimbare. Eventual cu botniță, dar cu botniță nu faci politică. Și la urma urmei de ce să te bagi? Că doar n-o să produci genocid chiar din prima zi. Doamne ferește! Și atunci ca să ce? Ca să faci exerciții în oglindă? Ca să-ți dregi vocea în căutarea timbrului pierdut? Să te prefaci că nu te prefaci? Sau să ajungi să te hăhăi cu toți libidinoșii pe coridoarele puterii, făcând glume despre posibila scumpire a alifiilor?
În fine, totul ar fi minunat, dacă competența politicienilor (mai ales la noi) ar fi pe măsura tupeului lor sau pe măsura capacității de a înghiți orice pentru poziție. Că deh, dacă nu-i poziție, nu e loc nici pentru tun. Și de fapt nu atât pentru tun, cât pentru recul. Aia e!
Pe de altă parte, dacă îți este frică să te mânjești sau să primești palme și perverse, n-ar trebui să te mai lamentezi că lumea (țara, politicienii) arată cum arată. E clar că de sus multe se văd, numai că esențialul e mai degrabă sub nămol și dacă nu plonjezi, măcar din când în când, rămâi doar cu o viziune largă, ca să nu-i spun priveliște de ansamblu. Dar ce știu eu despre intelectuali, că eu îmi doresc un tractoraș cu care să mă plimb pe drumurile forestiere din Prahova și eventual să le mai povestesc oamenilor cu drujbe-n spate cât de vii, sensibili și înțelepți sunt copacii. Nu mă duc fără baltag, că-i periculos.
