Ovidiu Cernat este antreprenorul din spatele ideii CAN (Curățarea Aerului cu Nanotehnologie). SF, frate! Dar cum?
“Curățarea aerului cu ajutorul nanotehnologiei și a luminii solare.
De aproximativ 50 de ani a fost descoperită proprietatea fotocatalitică (și multe alte proprietăți) a unei molecule, care absoarbe lumina ultravioletă și folosește această energie pentru a energiza moleculele din imediata apropiere (de exemplu oxigenul și apa din aer). Molecula de oxigen și apa astfel energizată devine un puternic oxidant natural și transformă în molecule inofensive agenții poluanți, virușii, bacteriile și mirosurile. Această moleculă poate fi aplicată în interiorul și în exteriorul clădirilor, sub forma unui strat invizibil și foarte subțire. Înăuntru aer curat, devirusat, fără bacterii și fără miros pentru cei apropiați și în exterior pentru noi toți.
De asemenea, se poate aplica pe aproape orice suprafață solidă, care devine astfel și super-hidrofobă. O clădire învelită cu această nanotehnologie se autocurăță la fiecare ploaie și se degradează foarte încet având și o rezistență crescută la coroziune și zgârieturi. Deci cu cât vom crește suprafața orașului tratată cu această nanotehnologie, cu atât orașul va avea aerul mai curat, iar aspectul său va rămâne proaspăt și viu colorat. Costurile de mentenanță a fațadelor în general vor scădea foarte mult pentru că apa nu se va mai infiltra generând degradarea fațadei până la căderea tencuielii, în unele cazuri. Costurile de curățare a clădirilor se vor diminua semnificativ pentru că nu va mai fi nevoie de intervenția alpiniștilor utilitari, atâta timp cât clădirea se autocurăță la fiecare cădere de ploaie, iar formarea de alge pe suprafața tratată este împiedecată 100%.
De curând, am văzut furnizori care pretind că o suprafață de 1000 metri pătrați acoperită cu această moleculă curăță aerul cât 80 de copaci cu frunzișul des. Adică un bloc cu 4 etaje și doar două scări cât 80 de copaci. Adică mult mai eficient decât pădurea, în materie de curățare a aerului, unde 80 de copaci cu frunzișul des se întind pe o suprafață a terenului mult mai vastă decât două scări de bloc. Nu știu cât de empirice sunt aceste studii, dar ca parte a acestei mișcări, pe care vreau să o demarez pe repede înainte în România, vreau să fac studii pentru a stabili clar potența acestei nanotehnologii și nu numai.
În acest moment, România are nevoie de o conștientizare masivă a beneficiilor aduse de nanotehnologie, precum și aplicațiile acesteia. Ideea mea de business este de a comercializa inițial produse care folosesc aceasta tehnologie, oferind și serviciile necesare pentru punerea lor în practică. Ulterior, când afacerea va mai lua amploare, să dezvolt un laborator unde să produc propriile produse nanotehnologice. Este nevoie de alpiniști utilitari care să aplice soluția pe clădiri și eventual curățarea suprafeței înainte de aplicare, după caz. Soluțiile oferite de nanotehnologie au nenumărate aplicații, printre care tratarea lemnului pentru a-l face ignifug, super-hidrofob, rezistent 100% la acarieni sau cu rezistență crescută sub tensiune, prin înlocuirea aerului din pori cu produse nano. Nanotehnologia pare să fie soluția cea mai la îndemână pentru a ajuta planeta în procesul de diminuare a poluării.”
Interviul cu Ovidiu, aici.
