Am văzut o fotografie cu o bicicletă verde și mi-am adus aminte că…
Ușor, dar sigur, suntem cotropiți de e-bike-uri. În urmă cu câțiva ani, când au apărut, priveam sceptic spre ele. Între timp au populat potecile de peste tot în lume și reprezintă “scuza” celor care nu vor să se dea clasic cu bicicleta. E drept că e cel puțin interesantă senzația pe care o ai când te dai cu o astfel de bicicletă. Până la viteza de 25 de km/h, în general, ești asistat electric. Și pe plat, dar și la deal. La vale, greutatea bicicletei, pentru că vorbim de GREUTATEA ei în cazul unei electrice, o face să se așeze mai bine pe potecă. Și de aici începe distracția.
Prima oară când am urcat pe o “electrică” a fost în urmă cu vreo trei sau patru ani când au apărut transmisiile 1×11 și a fost lansată o furcă inverted. Atunci am testat o bicicletă foarte ușoară echipată cu o astfel de furcă și o astfel de nouă transmisie, dar și o electrică full-suspention. Mi-a plăcut mai mult clasica.
Anul trecut am urcat pe un e-bike fat. Altă distracție. Rămân totuși la varianta clasică. Însă dacă aveți ocazia de a încerca o electrică, ar fi bine să n-o irosiți. Nici nu știți cum puteți îngroșa rândurile utilizatorilor de e-bike.
P.S.: Înțeleg că deja există grupuri aproape “religioase” în Austria care contesta apariția noilor “zei” electrici. Vom reveni cu amănunte.
