Să fii frumos, și bun, și liber, iată
Victoria și viața-adevărată!
Shelley
Sau despre noi repere morale. Am asistat de curând la o discuție de cafenea între câțiva colegi. Erau șase persoane la masă, doi băieți și patru fete. Media de vârstă: 27 de ani, domeniul activității: IT. Dupa un small-talk social de vreo 5 minute, doi dintre comeseni își reiau discuția amânată în birou: cum se poate schimba mentalitatea învechită, bătrânicioasă, a unor contemporani? Întrebând asta, priveau cu subînțeles către o colegă. Fiind nou în grup, am presupus că ea corespunde descrierii, dar m-am abținut să întreb. Am înțeles din context că era vorba de o întâlnire programată pe Tinder, în urma căreia fata fusese dezamăgită, le povestise colegilor și aceștia glumeau acum pe seama concepțiilor ei morale anacronice.
-Ce vroiai, acuma? Să te ceară de nevastă, dragă? Toată lumea zâmbi.
-Nu, dar măcar să mă invite la un restaurant să vorbim, să ne cunoaștem, nu să-mi trântească un „hai la mine” din prima. Nu se face, zău…
-Auzi, zici că ești tata! Ce, parcă tu nu vroiai? comentă cealată fată.
-Ba da, pisi, tipul arăta beton, mai tare ca în poze, dar totuși, din prima…m-am simțit ciudat.
-Știi ceva, mai lipsește și o predică din partea ta…ceva în genul: „Fetelor, rămâneți virgine până la nuntă”, o dintr-aia de popi!
-Măi, nici gând, mă știți voi vreo mironosiță? Toată lumea râse, probabil că fata nu era astfel, dimpotrivă. Dar consider că un dram de bun simț ne obligă să ne cunoaștem măcar un pic până să ajungem în pat…sau pe bancheta mașinii. Din nou, râsete.
-Maică stareță, pentru pocăință dai o bere diseară! zise un coleg.
-Băi, hai, nu mai faceți mișto de fată, interveni altă colegă. Soră-mea s-a măritat virgină anul trecut. Și mergea și la biserică, na!
-Mamăăă! exclamă un băiat, te pomenești că și tu mergi acolo, să dai impozit pe prostie? Ce i-aș desființa pe popii ăștia, cu tot cu biserici! Scăpăm de vechituri!
-Da, da! l-a aprobat majoritatea. Doar fata cu problema Tinder stătea gânditoare.
-Ce, nu ești de acord? Să scăpăm de toți ăștia cu morala pe stil vechi!
-Băi, știi la ce mă gândeam? zise fata. Dacă dărâmăm bisericile, unde mai merg retrograzii, bătrânii, ăștia amărâții? Le luăm de tot credința, chiar și așa falsă cum e, nădejdea într-o lume mai bună pe care o doresc? E ca și cum i-ai lua ciocolata unui copil care plânge după ea. Chiar daca e falsă, e dragostea lor, măi. Avem noi dreptul sa o desființăm? În plus, a mai încercat și Ceașcă asta cu bisericile, vă amintiți? N-a sfârșit prea bine… Dacă vreți să dărâmați ceva atât de vechi, întrebați-vă dacă aveți ceva să puneți în loc. Eu, de exemplu, aș înlocui tot cu ceva emoțional, profund, tot o credință care să meargă la sursă și să înlocuiască ce e vechi. Sau mai degrabă o transformare a vechiului în nou, atât de subtilă încât moșii și babele să nu-și dea seama. Uite, transformați popii, de exemplu, făceți-i ca voi în gândire și vor transmite și proștilor, cum le spuneți voi.
Mă uitam mirat către domnișoara, încercând să-mi amintesc unde mai auzisem ideile astea. Era, cumva, fascinant; parcă găsisem un papirus despre magie aruncat pe jos într-un salon de cosmetică…
-Gagico, știi ce-mi place la belgieni, în afară de bere și de ciocolată?, întreabă un tip.
-Ce, „iarba”? Hohote de râs generale, tipul zâmbește și el.
-Nu, mă, aia a fost la Amsterdam…nu, acum vorbeam serios. Au belgienii o chestie legală, se cheamă eutanasie la cerere, ca să-i răspund colegei în legătură cu moșii și babele de la biserică. Te-ai îmbolnăvit grav sau nu te mai țin țurloaiele, pac! Faci o cerere și te cardesc ăștia la spital. Frumos, civilizat, o injecție și ai părăsit scena. Nu e mișto? Ce să mai dai banii pe pampers și să te jupoaie ăia la parastas? Injecția, crematoriul. Dust in the wind – ca în piesa celor de la Kansas. Și pentru toți troglodiții ăștia de la noi, pe care nu-i mai suport în metrou, că put de parcă n-au văzut săpun niciodată, toți ăștia care țin de tradiția lu’ mă-sa și lu’ tac-su de la țară, aceeași soluție, tată. Mă gândeam să fac o petiție on-line, să văd câți semnează ca să se introducă și la noi asta cu eutanasia. Ai ajuns la 60 de ani? Ce zic eu…maxim 60, poate 55, mă mai gândesc…gata, nene, eliberează locul! Ți-ai trăit traiul, ți-ai mâncat mălaiul, altul la rând.
Liniște, lumea se gândește.
-Auzi, mă, da’ mama are 60, zici să o duc la injecție?, spuse o fată.
-Nu, pisi, ce ai? Era o discuție de principiu, cum ar arăta societatea fără nespălați și inculți bătrâni. Maică-ta e cadru universitar, las-o în pace că e de-a noastră…n-o știu eu?
-Hai, degajați locația, că avem ședință, zise cealaltă colegă. Meseriașule, dar tovarășul tău a tăcut ca peștele (se referea la mine). Așa e mereu? Toată lumea mă privește.
-Nu, eram doar surprins de ideile voastre, zic eu. Având peste 40 de ani, n-am vrut să deranjez cu ceva învechit.
-Hai, lasă, nu fii modest, că nu arăți chiar așa de ramolit, zise o fată zâmbind și privind către verigheta mea.
-Nu e vorba de look, ci de gândire, le-am zis. Mi s-a părut că am mai auzit undeva ideile astea…mai demult.
-Păi, da. Noi doar le dăm glas, am mai scris pe bloguri despre lucrurile astea.
-Nu la contemporani, continui eu, ci în niște scrieri bătrânești…știți voi, pe hârtie…cărți.
-Da, da, am văzut una tare pe net: Cărțile te face neprost, e beton, am râs cu lacrimi…
-Da, o știu și eu, aia cu cocalarii.
-De fapt, vroiam să vă zic ceva mai cool: știați că Dostoievski e studiat în academiile de intelligence din întreaga lume? E un băiat care a scris psihologie înainte să se inventeze și care a prezis niște lucruri înainte să se întâmple, în cărțile lui. Ideile voastre le-am găsit descrise pe larg într-un roman de-al lui pe care l-am recitit de curând. Toate astea cu bisericile, morala, legile, schimbarea societății învechite. Vorbeau unii despre o nouă morală, o societate ideală, cu oameni noi, mai puțini la număr și cu idei noi, moderne.
-Ce roman?
–Demonii.
Acest dialog nu este o ficțiune. Nici personajele. Cuvintele bolduite sunt cele trei reguli ale mele.
………………………………………………………………………….
La începutul săptămânii am lansat ce-a de-a opta temă a noului sezon Vocea Ascultătorului, un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră: Dacă ți-ai putea crea propriul cod de conduită morală și etică, care ar fi cele mai importante 3 reguli și de ce?
Concursul se încheie astăzi, 9 septembrie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de mâine, 10 septembrie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.
George ne-a trimis din nou unul din textele finaliste.