Prima oară când am cumpărat o casetă audio în țiplă, cu abțibildul acela strălucitor și numele unei case de producție pe ea, a fost în liceu, pentru a o face cadou de ziua unui prieten. Am intrat într-un magazin serios de muzică, altul decât obișnuitul Cardiac de la Universitate, m-am uitat prin vitrine și am văzut o copertă rece, cu personajul ăsta ciudat, cu părul roșu, aparent dezbrăcat, masculin și feminin în același timp. Ce-i drept, poate m-a atras pe vremea aia și atenționarea de conținut explicit. Era albumul Mechanical Animals, al celor de la Marilyn Manson.
Mechanical Animals a aparut in 1998 și e partea de mijloc a unei trilogii concept care a început doi ani mai înainte cu „Antichrist Superstar” și s-a încheiat doi ani mai apoi cu „Holly Wood”. Cumva deloc surprinzător, Manson a explicat că, de fapt, ordinea corectă în care ar trebui ascultate cele trei albume e invers cronologică. Povestea e despre faimă și droguri, de-a lungul a 15 piese printre care se află și „The Dope Show”, melodia cu cel mai mare succes comercial a băieților. Da, parcă sună un pic ciudat, dar Marilyn Manson e, pe lângă o figură cel puțin extravagantă, și o formație, în același timp. De altfel, și Mechanical Animals e tot o formație, una fictivă în contextul conceptului albumului cu același nume, care poate fi ascultat săptămâna aceasta la Radio Guerrilla, integral, duminică de la ora 14:00.
