Life Is Strange este singurul joc video în urma căruia am simțit nevoia să le mulțumesc celor care l-au făcut pentru experiența pe care am avut-o. Imediat după ce l-am terminat am ramas câteva minute blocat pe canapea și pe urmă le-am trimis un mesaj pe Facebook. Mă obișnuisem până atunci să am reacții de uimire pe parcursul poveștii si nu doar o data m-am surprins oprindu-l în anumite momente, exclâmand chestii care nu pot fi scrise aici și ridicându-mă după un pahar cu apă. Așa a funcționat în cazul meu și mă bucur, fiindcă atuncui când m-am decis sa îl cumpar, habar n-aveam pe ce urma să dau banii.
Personajul principal e Maxine, o adolescenta care se întoarce în orașul copilăriei pentru a studia fotografia și care realizeaza înca de pe la începutul acțiunii că poate da timpul înapoi. Bam! Șirul evenimentelor, e atât de intrigant construit încat noua ei putere, despre care ai zice că ar putea să rezolve toate problemele, se dovedește a fi mai degrabă o imensă responsabilitate care afecteaza vieile tuturor celor din jur. De altfel, întreg mecanismul jocului e bazat pe alegerile pe care le faci prin intermediul lui Max și gestionarea repercursiunilor care la rândul lor se transformă in noi alegeri. Nu e singura producție care oferă așa ceva, dar, în comparație cu toate celelalte și, de fapt, mai ales ținând cont de faptul că nu e vorba despre viața reală, pe mine m-a cam pus pe gânduri.
Pe lângă poveste, Life is Strange iese în evidență prin atmosferă. Senzația omniprezentă de nostalgie e amplificată de lumina folosită, culori, particulele de praf din aer și, mai ales, în primul și-n primul rând, de muzică. Coloana sonoră, care include printre alții Alt-J, Mogwai, Foals și Syd Matters, e, din punctul meu de vedere, de departe, cea mai impresionantă a unui joc video. Am descoperit muzică nouă cu ocazia ei și ăsta nu e lucru puțin.
De menționat ar mai fi și că Life Is Strange e una dintre acele puține producții care pot fi jucate inclusiv pe MacOS, Linux, iOS și Android. Trebuie să recunosc, totusi, că pe cât de captivant a fost pentru mine jocul inițial, pe atât de plictisitoare s-a dovedit a fi continuarea lui auxiliară de anul trecut, Before The Storm. Nici n-am mai terminat-o. În orice caz, ce am recomandat până acum e de încercat, cât mai repede chiar, mai ales fiindcă Life Is Strange 2 o să apară în mai puțin de două săptămâni, dar asta e o altă poveste. Enjoy!
