La începutul săptămânii am lansat ce-a de-a unsprezecea temă a noului sezon Vocea Ascultătorului, un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră: Ce te face să rămâi om într-o lume a tehnologiei?
Concursul s-a încheiat astăzi, 7 octombrie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de mâine, 8 octombrie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.
Gabriela a revenit pe site cu unul din textele finaliste.
***
Simțuri.
Astăzi nu e despre simțuri. E despre trădare. Despre nonverbalul care ne trădează. Tehnologia ne face să părem perfecți sau, cel puțin, perfectibili.
A fi uman înseamnă a greși. A recunoaște că viața nu e superbă, a înțelege că nu ești cea mai minunată femeie din lume și nici bărbatul ideal. Pentru că nu există perfecțiune decât dacă e trucată, decât dacă apelezi la tehnologie, decât dacă vrei să pari ceea ce nu ești.
Tehnologia nu cunoaște intuiția. Ai acces la orice informație prin intermediul computerului, dar nu și la mirosuri, la atingeri, la tremurul mâinilor. În nici un caz iubirea postată de Valentine’s Day nu face inima să bată. Emoticoanele nu înlocuiesc zâmbetul, nu simt buzele fierbinți, nu surprind părul ciufulit, nici lacrimile care îți dansează pe obraz, nici cântecul care îți fredonează în minte de la prima oră. Nu te poți trăda pe tine!
Rețelele de socializare transmit oare zbuciumul? Sau echilibrul? Se aude râsul tău unic și colorat? Nu vrem să se vadă că suntem timizi, să ne facem simțită respirația, ne întoarcem privirea, ne ascundem de noi în spatele tehnologiei. Convenabil, nu?
Dintr-o mie de cuvinte scrise, comunicare online, atât de mult texting, contează doar vibrația. Sclipirea te face să rămâi om într-o lume a tehnologiei. Puterea de a auzi sunetul vocii și a fi capabil să o asculți. Energia cu care te încarcă soarele, aerul care te inspiră și pe care îl expiri, căldura care îți schimbă atitudinea. Speranța.
Virtualul aduce oamenii de la distanță mai aproape, chiar dacă, într-un mod absolut ironic, oamenii de aproape sunt la distanță. Râmâi om dacă nu faci publicul strânsul din dinți, inima care sângerează, vinovăția care te macină.
Îmbrățișarea e cea mai bună aplicație.