Weekend-ul trecut s-a desfășurat cea de-a treia ediție de 100K Walk. De data asta mi-a fost clar că evenimentul nu a mai fost despre mine sau despre cei alături de care l-am inițiat (Andrei Gligor, George Baltă și Daniel Osmanovici). A fost despre cei care ni s-au alăturat în această familie pentru că și ei, la fel ca noi, au vrut să dea sens pașilor lor. Și au înțeles foarte bine cât de important e că, dincolo de dimensiunea mentală și fizică de parcurgere a distanței, este dimensiunea implicării sociale. În cele două zile în care am mers prin București (de data asta am parcurs 115 kilometri) am văzut oameni care mergeau pe același drum cu mine. Am căutat câteva din gândurile lor postate pe Facebook și o să le las aici pentru că poate vă vor inspira și pe voi pentru participarea la o ediție viitoare de 100K Walk. Călătoria asta cu sens îți poate schimba viața. Dar nu poți înțelege atât timp cât nu ești parte din ea.
Beatrice Ionescu (Autism Voice): “Aș povești și eu câte ceva despre kilometri mei din 100K Walk 2020, însă nu e despre asta acum. Oricum, poza asta spune multe, cred.
Însă vă voi spune că am strâns 33.837 de lei alături de toți cei care au mers și încurajat prietenii să ne susțină. O să vă spun că 615 ore de terapie vor deveni posibile datorită vouă.
Și în plus, voi spune că în aceste zile, mai mult ca niciodată, am înțeles cât de mult contează să ai alături de tine oameni care te susțin. Indiferent ce tâmpenii avem în cap, precum a face 80 de kilometri la pas, sau a merge prin ploaie cu tălpile arzând de durere, oamenii din jurul nostru sunt cei care ne pot împinge în față. Cu un cuvânt, cu un telefon la momentul potrivit, cu o strângere de mână sau pur și simplu cu pași făcuți umăr la umăr, în liniște.
După 100K Walk Home Edition am păstrat un nou slogan: #nobodywalksalone. Nu știam atunci cât de importante aveau să devină aceste cuvinte pentru mine.
Așadar, vă mulțumesc că ați fost parte din această nebunie: Bogdan Coman, Mazy Gabi, Adelina Anghele, Marian Graur, Andi Catu, Mircea Lazăr, Filip Florin Claudiu and all the walker-friends.
Mulțumim fondatorilor 100K Walk. Datorită vouă au fost posibile aceste zile în care am trăit cu toții atât de intens.
Și mulțumim Gelu Florian Toaipă, Violetă Macsinoiu, Photosapiens și Florian Coman, Memo Sebastian Vrînceanu pentru fiecare moment prin care ne-ați ajutat să mergem încă un pas. A contat mult!
Povestea merge mai departe. Și pentru copiii cu autism cursa nu s-a încheiat. Ei vor face pași zi de zi, chiar dacă pentru noi s-a strigat finish-ul.”
Marian Graur: “ Gata cu cei 100 km! Au fost parcurși în 2 zile, în prima zi am făcut 60 km, în a 2-a restul de 40, cu mențiunea că ultimii 10,5 km i-am alergat.
Aproape de final, am avut onoarea să ne întâlnim și cu Memo, unul dintre inițiatorii acestui proiect.
Au fost 2 zile memorabile, zile care nu-mi vor ieși repede din minte.
Mulțumesc celor care au făcut donații, celor care ne-au susținut aceste 2 zile.
Sper să revin și anul viitor, când vreau să fac cei 100 km dintr-o bucată.
Mulțumesc tuturor, dar nu în ultimul rând prietenului meu, Stefan Tasca. Fără el nu reușeam.”
Andrei Gligor: “100K Walk de anul acesta a fost pentru mine despre oameni, pentru oameni. Și spun asta pentru că patru oameni total diferiți au reușit să creeze o legătură atât de puternică între ei, încât preț de mai bine de 20 de ore au pus un pas în fața celuilalt continuând călătoria celor 100 de kilometri, indiferent de cât de cald a fost afară sau cât de mare a fost la un moment dat disconfortul.
Memo, inițiatorul proiectului și sufletul “petrecerii” – mi-ai demonstrat încă o data că puterea minții este mai presus de ceea ce își dorește corpul la un moment dat.
Daniel Osmanovici – cu siguranță poveștile tale și felul tău unic de a fi te fac să uiți că ai pornit într-o călătorie de 100 de kilometri și aproape că nu știi când ai ajuns la finish.
George Baltă – ești incredibil, omule, și mă bucur atât de tare că drumurile noastre s-au intersectat la un moment dat. Pentru mine ești clar un monument de voință, de poftă de viață și un adevărat exemplu pentru zecile de momente din viață în care mă gândesc că nu mai pot.
Știți ce este dificil la un proiect de genul 100K Walk 2020? Eu cred că nu distanța în sine ci faptul că 4 oameni trebuie să lupte cu proprii lor demoni, cu propriile lor stări de oboseală, poate nervozitate, anxietate și să se armonizeze cu echipa pentru a duce povestea la capăt. Sunt curse în lumea aceasta în format de două persoane în care cei doi nu ajung la finish nu pentru că nu pot fizic, ci pentru că nu se mai înțeleg pe parcurs. Noi patru am reușit să ieșim din provocarea aceasta cu o legătură și mai puternică creată între noi decât înainte, iar pentru asta vă mulțumesc, băieți. N-aș da echipa asta pentru nimic în lume. Simt că mai avem multe de învățat unii de la alții și că acesta este doar începutul.
100K Walk a fost și anul acesta despre terapia copiilor de la Autism Voice. Nu vreau să mă gândesc ce a însemnat toată această perioadă de izolare pentru niște copii care au nevoie zilnică de terapie pentru a păși timid către lumea noastră. Așadar, pașii noștri au avut un sens și de data aceasta, iar donațiile de la voi ne-au bucurat nespus pe parcursul întregii călătorii. Aveți idee ce sentiment plăcut este că într-un moment mai puțin bun, când simți că ești complet terminat și ai vrea să tragi pe dreapta, să te uiți la portalul de donații și să vezi că lumea acolo îți susține pașii și terapia copiilor? De multe ori aceasta a însemnat pentru noi încă un pas pus înainte.
Aș vrea să mulțumesc unui om special care a fost alături de noi încă de la prima ediție, pentru echipamentul de calitate (2XU) care poate face într-adevăr diferența dintre reușită și abandon când vine vorba de curse lungi > Sorin Anghel de la Trisport.ro. Încălțările de la On România, nutriția de la Chimpanzee Bar România și vestele de la Instinct Trail Inspired România ne-au făcut cu siguranță călătoria mai ușoară, iar ceasul Garmin Fenix 6x Pro Solar mi-a adus aminte ce bine e să ai parte de o zi însorită. La finalul celor 20 de ore și 28 de minute mai aveam 54% baterie.”
Daniel Osmanovici: “Salut. Eu sunt Daniel. Anul trecut a fost unul dificil și simțeam nevoia de oameni (adevărați) în jurul meu, și de ajutor. Andrei mi-a fost mereu alături, iar George e genul de om precum un concediu exotic, abia aștepți să ajungi acolo și nu ai vrea să pleci, iar pe Memo îl știam de la concursurile de mtb, îi devenisem partener de comentariu.
Povestea s-a schimbat mult, esențial, când Memo mi-a dat un sens cu proiectul 100K Walk. Au urmat două telefoane și eram 4. Deja știți povestea și poate bănuiti acum și cât este de greu să faci acești 100 de km din postările noastre. Fiecare are demonii lui, după cum zice Memo, fiecare are fricile și durerile lui, dar faptul că am găsit cum să canalizam aceste lucruri către copiii cu autism… cred că toți căutam o cauza. Trei ediții a fost despre asta… vor urma și altele. Vor urma pentru că nouă ne place, pe mulți, foarte mulți i-am fermecat și atras în povestea asta și atunci noi suntem acei povestitori care nu se opresc din povestit. Nu trebuie și nu o vom face. Chezăsie stă durerea care ne-a unit, lacrimile, căldura sau frigul, poveștile și sufletele puse pe “masă” unii față de alții. Rar întâlnești așa oameni care să îți umple sufletul.
Nu știu cât de coerent am fost, dar pentru mine are atât de mult sens ce facem și dincolo de cei 4 sunt din ce în ce mai mulți, încât…
George… nu voi putea înțelege niciodată ce inseamnă să stai în scaun 20 de ore sau să te lupți cu lucruri pe care noi ăștia “normali” nici nu le băgăm în seamă. Părintii tăi sunt niște zei.
Andrei, ești atât de determinat încât mă sperie. Fata ta îți seamănă, Sara îți va arăta cum ești acum și abia atunci vei înțelege ce îți spun de multe ori.
Memo este o inimă mare, mare și bună de îmbrățișat.
Va urma.”
George Baltă: “În mai puțin de o oră se încheie cea de-a treia ediție 100K Walk 2020. O ediție altfel, o ediție printr-un oraș aglomerat, la o temperatură care ne-a consumat și ultima fărâmă de energie.
100K Walk în București a făcut în primul rând ca echipa asta frumoasă să se cunoască și mai bine.
Am povestit, am râs, ne-am sfătuit, ne-am sprijinit.
Eu sunt bucuros că am terminat-o sănătoși, fără incidente majore și sper ca acest proiect să crească și să ajute cât poate, pentru că ăsta este scopul nostru.
Pentru că la final vine partea cu mulțumiri, vreau să vă mulțumesc în primul rând vouă pentru susținere și donații. Întregii echipe pentru că mă suportă, știu că nu este ușor cu un ♿
Părinților mei care mi-au suportat și de această dată nervii la oboseală.
Trisport.ro care ne-a echipat corespunzător pentru a duce la final cursa.
Ruvix care ne-a făcut vizibilă povestea.
ovn.ro pentru ideea minunată de a transmite live cursa.
Garmin Romania pentru monitorizarea kilometrilor.
Povestea 100K Walk merge mai departe! “
Gigi Grigorescu: “Vreau să-mi prezint scuze celor 50 de copii din fundaţia AutismVoice care nu vor beneficia de o oră de tratament din cauza mea. Azi noapte nu am dormit deloc. Pur şi simplu mă usturau tălpile la orice mişcare. Abia pe la 5.00 am reuşit să “anihilez” durerea şi să rup vreo 3-4 ore de somn. După ce m-am trezit, în ălea 2-3 minute cât mi-a luat să ajung de la pat la baie (daaaaaaaaa, am palat imperial în loc de apartament), am făcut febră musculară la inghinali de cât m-am chinuit să “calc” pe găurile de la platfus (că nu ştiu cum să mă exprim), singura zonă a tălpilor care nu mă doare.
Se pare că astea mi-s limitele. 50 de kilometri parcurși în două etape, însumând vreo opt ore, în orice altă conjunctură ar fi fost mai mult decât foarte bine. Dar faptul că nu mai pot să ajut 50 de copii cu o oră de terapie e naşpa. Aş putea să mai zic destule, dar m-am lamentat suficient în paragraful anterior.
Sper ca data viitoare să pot mai mult.”
Adelina Anghele (Autism Voice): “La ora oficială la care s-a terminat aseară 100K Walk, ora 20.00, aveam parcuși 84,6 km. Am decis să nu mă opresc. Așa că aproape de miezul nopții m-am oprit la 95 de km. A fost momentul în care am zis că atât pot. Eu nu am mers niciodată mai mult de 10 km pe jos.
În ultimii 5 kilometri, când picioarele mele nu mai colaborau, m-am gândit mai mult la copiii din Autism Voice. Cum toată viața lor e o adevărată cursă să fie înțeleși, să spună ce își doresc, să se exprime, să își facă prieteni. Ei nu se pot opri din călătoria lor.
Pentru copiii noștri de la Autism Voice mulți oameni faini au dat sens pașilor lor în acest weekend și mă bucur că am fost parte din această poveste.
Sunt unul dintre oamenii norocoși, care își iubesc jobul și care are parte de o echipă foarte făină.
Mulțumirile mele se indreaptă către Beatrice, cu ea am parcurs acest drum, unul dintre cei mai entuziasmați și faini oameni pe care îi cunosc, și Violeta, care este un adevărat sprijin și ne susține în toate cele care ne trec prin cap.
P.S. Picioarele mele sunt supărate pe mine rău de tot, sper să își revină curând .“
Vlad Perianu: “Ca să faci 100 km într-o zi în alergare sau mers îți trebuie antrenament și multă concentrare psihică. Trebuie să vorbești cu tine până la ultimul kilometru. Mulțumesc tuturor celor care ați fost alături de mine până în ultima secundă când am terminat cursa.“
Andreea Câtu: „Știți ce o să-mi amintesc din 100K Walk 2020?
Prietenii formidabili, vechi și noi, care m-au însoțit la pas, au donat, s-au interesat de soarta mea. Sunt recunoscătoare că vă am în viața mea!
Spiritul transcede limitele fizice ale corpului. Știam asta deja, dar sunt fericită că am mai avut încă o dată ocazia să trăiesc această revelație.
Iubirea se practică… la nivel celular. Să dialoghezi cu corpul tău atunci când dai de greu este ceva ce vă doresc și vouă să trăiti.
Toate micile interacțiuni de peste zi, mirosul îmbătător al florilor de tei pe timp de ploaie, copacii care mi-au ținut umbră în prima zi, necuvantătoarele care mi-au ieșit în cale, glumițele din grupul de suport, toate mi-au dat energie să merg mai departe.
Vă doresc să faceți măcar o dată în viață un drum că 100K Walk. E un El Camino interior în care vă dați timp să vă cunoașteți mai bine și un prilej de a rezolva în mers ceva important pentru o altă ființă.
Generozitatea voastră a contribuit deja la finanțarea în două zile a peste 600 de ore de terapie ABA pentru copiii de la Autism Voice. Să fiți iubiți!”
Eu (Memo): “ Salut! Pentru cei nou veniți în familia 100K Walk, eu sunt Memo, unul dintre inițiatorii acestei mișcări. La începutul anului 2019 am avut un vis care își are rădăcinile în niște întâmplări din viața mea de acum vreo 20 de ani.
Prin toamna anului trecut, i-am întâlnit pe rând pe Andrei, Daniel, George, apoi pe Beatrice și echipa asociației Autism Voice. Le-am povestit ce vreau să fac și mi-au spus că vor să facă parte din visul meu. Așa a început totul. Împreună am funcționat foarte bine și am pus bazele primei ediții.
Vă mărturisesc că nu m-am așteptat ca proiectul să adune atâția oameni faini în jurul lui. Dacă la prima ediție 100K Walk mi-am dorit să rescriu un drum mai vechi de-al meu și să îi dau un alt sens, adică să ajut copiii cu autism din grija asociației, mi-am dat seama că, atât ediția 100K Walk Home Edition, cât și ediția 100K Walk 2020, nu a mai fost despre mine. A fost despre voi. Voi toți care v-ați alăturat acestei mișcări si v-ați mobilizat toate resursele voastre pentru a produce o schimbare în viața celor de lângă noi, în acest caz copiii cu autism.
Dragilor, vă mulțumesc fiecăruia dintre voi că v-ați alăturat acestui proiect. Gândul că am fost împreună spre aceeași direcție, chiar dacă pe drumuri diferite, mă face să mă simt un om mai norocos decât am fost până acum. Mă bucur că ați înțeles că schimbarea vine din noi și că suntem responsabili față de toți membrii comunității în care trăim.
Vreau să mai mulțumesc și sponsorilor care au crezut în noi și în cauză și ne-au sprijinit să realizăm acest proiect.
Sunt fericit că am putut visa același vis.
Chapeau bas!”
Cred că acum e totul mai clar și sper să fim cândva cât mai mulți pe acest drum în care venim în ajutorul celor care au nevoie de el. Cu ocazia asta putem și să ne descoperim. Parol!
