La începutul săptămânii am lansat cea de-a doua temă a noului sezon Vocea Ascultătorului (sezonul 4), un demers Radio Guerrilla pentru a face auzită și citită vocea voastră: Ce cuvânt ai inventa, care ar fi acesta (evident) și ce semnificație ar avea?
Concursul se încheie duminică, 28 octombrie, ora 14:00. Cel mai bun text va fi premiat cu un kil de cărți oferite de Editura Humanitas și cu un loc de cinste în homepage-ul guerrillaradio.ro. Câștigătorul va fi anunțat în emisiunea Guerrilla de Dimineață de luni, 29 octombrie. Dacă nu câștigi kilul de cărți, ai șanse să câștigi pentru textul tău un loc pe site-ul guerrillaradio.ro, alături de felicitările noastre.
Patriche Simona Larisa ne-a trimis unul din textele finaliste.
***
Simona se trezi dis-de-dimineață din cauza aerului rece de noiembrie care puse stăpânire pe corpul ei gol acoperit pe jumătate de un cearșaf alb. Se uită la bărbatul de lângă ea care dormea profund, la trupul de zeitate grecească și la trăsăturile splendide ale feței lui. Augustus era în viața ei de 2 ani de zile, îl considera confidentul ei și unul dintre cei mai valoroși oameni pe care îi avea. Se ridică din pat si se acoperi cu un halat negru de catifea apoi se îndreptă spre bucătărie. Se ridică pe vârfuri ca să deschidă sertarul de sus unde ținea cafeaua. Începuse să pipăie cu mâna lemnul dulapului, își întinse mâna mai spre fund și simți atingerea rece a unei cutii de metal dreptunghiulare. Încremeni pentru o clipă, oftă adânc și trase cutia spre ea. Nu, nu era cutia de cafea, ci o cutie ce conținea ceva ce avea să o trezească mai tare decât orice cafea din lume. Lua cutia în brațe și se așeză la masă. O deschise și scoate din ea poze cu diferite persoane pe care le împrăștia pe masă. Închise ochii și oftă iar adânc.
– E mama ta? spuse Augustus care se pare că se trezise și se uită la o poză alb negru cu o femeie ce ținea un copil în brațe
– E o slunțe. spuse Simona în timp ce privea pierdută la restul pozelor de pe masă.
– O ce? întreba Augustus nedumerit
– O slunțe, adică o persoană cu care cândva ai fost apropiată dar pe care astăzi nu o mai ai în viață. Nu o pot numi mamă, dacă ar fi fost mamă m-ar fi acceptat ca fiică a ei şi când am luat decizii mai puțin bune în viața. Nu e o necunoscută, dar nici mamă. Așa cum nici fata din imagine nu e prietena, cum nici la acest bărbat nu mă pot raporta ca la un simplu fost soț. Toți sunt nişte slunțe, oameni dragi cărora le-am împărtășit cele mai ascunse frici și cele mai mărețe vise, cu care am trăit diverse sentimente și cu care ne proiectam întreaga existentă ..Cu toții avem asemenea oameni în viața noastră, aflați undeva la limita dintre cunoscuți și necunoscuți, prezent și trecut, blocați cumva în mintea și inima noastră dar prezenți undeva într-un loc din această gigantică lume
Augustus rămase tăcut în timp ce se uită la poze. Nici unul dar nici altul nu știau că si el urma sa devină un slunțe și că în scurt timp și poza lui se va afla în aceea cutie.
Superb! Ma regasesc atat de mult in vorbele tale. As mai adauga doar ca ,in timp, acea cutie se va face uitata si odata cu ea si regretul ca acele slunțe au parasit viata ta. In schimb va aparea din ce in ce mai pregnant acea putere ce te va face sa nu te mai uiti inapoi