Regizorul spaniol a debutat en fanfare în 1993 cu Accion Mutante, un film produs de mai cunoscutul Pedro Almodovar. SF-ul distopic în care o gașcă de schilozi marginalizați se răzvrătește împotriva frumoșilor care conduc lumea a fost un neașteptat succes care i-a lansat cariera. Au urmat filme în care de la Iglesia și-a perfecționat stilul flamboaiant și grotesc în care comedia neagră și fantezia macabră amuză și șochează deopotrivă: El dia de la Bestia i-a adus 6 premii Goya iar regizorul și-a încercat apoi mâna și la Hollywood, cu Perdita Durango, care însă n-a avut mare succes.
Am revăzut de curând câteva titluri marca de la Iglesia, trei filme care, mai mult sau mai puțin izbutite, definesc cumva obsesiile spaniolului.
La Comunidad (Common Wealth, 2000)
O agentă imobiliară aflată în pragul unei crize existențiale descoperă o sumă enormă de bani în clădirea în care încearcă să vândă un apartament. Pentru asta va trebui să se confrunte cu pestrița comunitate a locatarilor din imobil. Frustrări pesonale și conflicte latente vechi de zeci de ani se dezlănțuie mortal în sânul micii comunități, în acest film în care strălucește Carmen Maura, o veterană a cinemaului spaniol.
Las brujas de Zugarramurdi (Witching & Bitching, 2013)
Câțiva jefuitori excentrici care încearcă să fugă peste graniță se trezesc prizonieri într-o mică localitate de frontieră care se dovedește a fi domeniul unui conclav de vrăjitoare. Povestea pendulează vesel între genuri, de la heist movie se trece cu lejeritate la un horror în care jefuitorii, misogini înrăiți, se trezesc prizonierii unui sabat grotesc al vrăjitoarelor organizate într-un sângeros cult matriarhal.
El Bar (The Bar, 2017)
Obsesia lui de la Iglesia pentru spațiile claustrofobe, în care personajele se întorc unul împotriva celuilalt, iese iar la suprafață în acest film. Câțiva oameni închiși într-un bar din centrul Madridului dau măsura propriilor caractere luptând pentru supraviețuire. Misterul amenințării care-i pândește și din interior și din exterior se revelează treptat, în doze mici, pretext excelent pentru un studiu de grup pus într-o situație extremă.
