Chiar dacă titlul acoperă o săptămână întreagă, vă vom prezenta doar trei tablouri astăzi. O retrospectivă scurtă, dar cuprinzătoare.

Primul tablou se intitulează The Luncheon (Le déjeuner) – cum ar zice francezul și este semnat de nimeni altul decât Claude Monet în anul de grație 1868, de fapt 1868/69 – pentru că, nu-i așa, nicio operă de artă care se respectă nu se face așa, cu una, cu două. Considerăm ca Monet nu are nevoie de prezentare, mai ales fiindcă v-am mai arătat opere de-ale sale. Despre cea de jos vă spunem că aparține colecției Muzeului Städel și este o operă autobiografică. Condamnat la viața artistului în sărăcie, Claude Monet a avut norocul ca, în anul 1868, să primească un mic salariu de la unul din clienții săi și pentru prima oară, a putut să îi ofere familiei sale un camin adecvat. Așadar, este chiar familia sa cea care îi pozează pentru tabloul de mai jos, Monet excluzându-se pe sine din pictură. Se poate observa în imagine cum familia îl așteaptă la masă, dar pentru moment el se bucură în postura unui simplu privitor. Scena are un aer al intimității, comfortului și al unei vieți lipsite de griji. Se observă, de asemenea, și dorința unei vieți la standarde de clasă mijlocie – în tablou fiind pictată chiar și o menajeră. În manieră proprie și distinctivă, artistul pune accentul pe mâncarea de pe masă, creând un adevărat tablou de natură statică. Emoția transpare prin faptul că artistul scaldă în cea mai puternică lumină imaginea băiețelului său și al soției sale. Faptul că tabloul nu se încadrează în spiritul conservator al timpurilor este și motivul pentru care juriul Salonului de la Paris l-a respind, iar acesta nu a putut fi expus public până în anul 1874.

Urmează Potato Harvest (1875), de Max Liebermann, despre care știm sigur că v-am mai zis. Despre artist, nu tablou. Opera care ilustrează culegerea recoltei de cartofi este una dintre piesele timpurii ale lui Liebermann, parte din faza lui pre-Impresionistă. După terminarea stagiului de formare în Weimar, artistul a locuit în Paris între anii 1873 și 1878, unde a fost influențat de Școala Barbizon și în particular de pictorul Jean-François Millet în portretizarea clasei muncitoare rurale. Folosind tonuri pământii și mișcări ușoare ale pensulei, Liebermann a capturat imaginea culegătorilor de cartofi aplecați deasupra câmpului vast. Cu toate că artistul s-a pregătit cu atenție și a studiat și s-a documentat mult prin studii individuale și desene de compoziție, a revenit asupra tabloului de mai jos de multe ori, ba chiar neexpunându-l inițial. După relocarea din Munchen în Berlin, Liebermann i-a făcut cadou tabloul bunului său prieten pictor, Johannes Sperl.

Al treilea și ultimul tablou prezentat astăzi este Merry-Go-Round (Caruselul) lui Mark Gertler, care datează din anul 1916. Pictat în vremea în care Primul Război Mondial era în apogeu, războiul părând a fi tema acestuia, ilustrează femei și bărbați în posturi rigide, cu fețele încremenite parcă în grimase de plâns la unison, captivi într-un carusel care pare a se învârti la nesfârșit. Caruselul, o atracție a oricărui bâlci, o “jucărie” făcută să aducă plăcere și bucurie, este transformat într-o oribilă metaforă a mașinăriei militare neobosite.

Imagini și informații prin intermediul DailyArt.