În scurta sa viață, scriitorul rus Anton Pavlovici Cehov (1860-1904) a publicat peste 600 de texte de proză și dramaturgie (în genul scurt – anecdote, schițe, nuvele, povestiri, iar în genul dramatic – comedii, tragicomedii, melodrame, vodeviluri). Inteligente și scrise cu umor subtil, creațiile lui sunt repere în literatura universală, fiind traduse în mai bine de o sută de limbi.
Psiholog fin și maestru al subtextului, Cehov dovedește o profundă înțelegere a naturii umane, ceea ce ne face să empatizăm cu personajele sale chiar și acum, la atâția ani distanță. El expune dramele conștiinței, anxietatea și filistinismul, dincolo de care răzbate, paradoxal, o viziune optimistă. Viața eroilor cehovieni, sugrumată în fluxul cotidianului cenușiu, este străluminată de speranță și de căutarea neîncetată a fericirii.
Din toată acestă abundență de texte literare, am selectat câteva care cred că merită o atenție specială, chiar dacă nu sunt primele opere la cate te gândești atunci când auzi numele lui Cehov.
Stepa – un bildungsroman despre viață ca spațiu nemărginit
Este textul care l-a propulsat pe Cehov în „literatura mare”. În acest bildungsroman despre viață ca spațiu nemărginit, despre poezia și limbajul naturii, un băiețel de nouă ani călătorește prin stepa nesfârșită. Unchiul Ivan Ivanîci îl duce la un gimnaziu pe tânărul său nepot. Nuvela nu are o intrigă clasică, ci este construită pe schițe și scene impresioniste, unite într-un cadru larg: itinerarul micului Egorușka, întâlnirile întâmplătoare, peisajele efemere, scenele cotidine au loc pe fundalul magnetic al naturii.
Acestă descriere poetică a unei călătorii inițiatice vorbește în subtext despre om ca parte a universului, mai precis despre ruptura dintre aceste entități care poate avea consecințe negative ireversibile. Nuvela ridică indirect întrebări tulburătoare: cum să te orientezi în această lume uriașă, cum să-ți găsești locul? Cum să te bucuri de frumusețea sălbatică a lumii? Cum să înțelegi oamenii?
Insula Sahalin: ororile sistemului penal țarist
La 30 de ani, Cehov a făcut o călătorie fără precedent pe insula Sahalin, unde erau trimiși condamnații în sistemul penal țarist. După opt luni de absență, scriitorul a revenit la Moscova cu însemnări, petiții, mii de fișe statistice despre situația deținuților și condițiile extreme de viață de pe insulă. Întunecata enciclopedie a Sahalinului, publicată patru ani mai târziu, despre mii de istorii ale unor vieți distruse, despre abuzuri și traume, a zguduit societatea rusă.
Călătoria a influențat ireversibil viziunea existențială și estetică a lui Cehov. El percepe tot mai dramatic problemele sociale și decide să fie mai aproape de oameni pentru a servi binele comun. Prin demersurile umanitare pe care le-a întreprins, Cehov a oferit în scurta sa viață exemple inestimabile de sacrificiu personal și a demonstrat că legătura cu oamenii este o condiție pentru literatura de mare clasă.
Salonul nr. 6 – efectele cruzimii oamenilor și căutarea sensului vieții
Salonul nr. 6 se află într-o aripă a unui spital abject de provincie. Aici sunt internați cinci bolnavi psihic, fiecare cu propria poveste și tragedie. În cea mai cunoscută nuvelă a lui Cehov, despre nedreptatea și absurdul social, doctorul devine pacient, nebunii circulă liberi, iar mințile luminate zac la închisoare. Este un text sumbru care pune în discuție ignoranța oamenilor, lipsa lor de empatie și rolul suferinței în evoluția spirituală a individului.
Ivanov: drama ratării și a însingurării
Prima creație dramatică majoră a lui Cehov are ca pretext o intrigă amoroasă. Ivanov, un moșier falit, este căsătorit cu o evreică renegată de părinți din cauza acestui mariaj. Toată lumea suspectează că scopul lui Ivanov a fost zestrea acestei fete care acum suferă de tuberculoză și este pe moarte.
Ivanov nu înțelege de ce, după cinci ani de căsătorie, a încetat să-și mai iubească soția, nu știe de ce ignoră boala ei și iminentul sfârșit, nu știe ce-și dorește el însuși și după ce-i tânjește sufletul. În această degringoladă, Ivanov se îndrăgostește de mult mai tânăra și bogata fiică a unui moșier vecin.
Sensurile sunt însă mai profunde, dovadă că piesa a stârnit dezbateri aprinse în rândul contemporanilor autorului și nu a primit o interpretare unitară nici în critica literară, nici în reprezentările teatrale. Rămâne încă un text destul de enigmatic în privința catalogării protagonistului. Cine este Ivanov: o persoană obosită de viață, un nefericit care are o depresie profundă, înțeles greșit de toți sau un egoist, un cinic, un aventurier, un oportunist? Poate fi sinuciderea o soluție pentru problemele sale?
***
Camelia Dinu este conferențiar-doctor la Universitatea din București și lector la Fundația Calea Victoriei unde susține cursul De ce şi cum să-l citim pe Cehov?
