Episodul 2 aduce pe insulă 3 colecționari grei: UFe, Bully și Dubase. Nu e de mirare că au naufragiat, la câtă încărcătură au adus pe corabie.
Ba mai mult, se pare că le și place pe insulă, au trimis vorbă după rider tehnic & PA și niscaiva curent electric. Unii au pregătit și guestlist-ul. Oricât de pustie le-am explicat că e insula, se pare că music is about people.
Luați-vă un pix și o foaie de hârtie sau pregătiți-vă bookmark-urile, e cu nostalgii și descoperire de muzici.
UFe alege muzica pentru totdeauna
Îmi vine foarte greu să aleg doar trei viniluri dintre cele mai dragi mie, mai ales că starea de spirit este cea care determină muzica pe care vrei să o asculți, iar lumea interioară, la fel ca și cea exterioară, se află într-un proces dinamic de continuă transformare. Cu toate astea, am să încerc să fac cele trei alegeri, iar dacă admitem că există și o muzică perenă, atunci bineînțeles că cel mai important criteriu de selecție ar fi această calitate esențială a muzicii.
Așadar, aș începe cu un album care cred eu că a trecut testul timpului și mă refer aici la Bob Marley & The Wailers – Catch A Fire. Ce loc mai potrivit să asculți acest album legendar de roots reggae decât pe o insulă (tropicală) pustie? Mesajul versurilor lui Bob Marley rămâne actual oricând și oriunde vor trăi oameni.
A doua alegere ar putea fi Buena Vista Social Club și albumul cu același nume. Povestea de viață a membrilor proiectului este remarcabilă; un album nemuritor pe care l-am ascultat în aproape orice împrejurare și, cu toate acestea, nu și-a pierdut din prospețime.
Iar la final, pentru vocea-i inconfundabilă care m-ar încălzi în zile mohorâte și pe care o voi purta mereu în suflet, aleg Billie Holiday și al ei album All or nothing at all pentru că, nu-i așa, e totul sau nimic.
Închei realizând faptul că pe o insulă pustie probabil că nu ar exista nici platan, nici amp și nici boxe, ca să nu mai vorbim de curentul electric. Totuși, parcă aș mai lua măcar un vinil… sau cel puțin două. 😊
P.S.: aiaiai! Nu e voie pe o insulă pustie fără The Doors și primul lor album (cu același nume).
Bully face party și deschide guestlist-ul
Dacă prin absurd aș fi forțat să mă îmbarc pe o corabie cu destinația către o insulă pustie, aș avea nevoie de un mini Titanic să iau cu mine discurile strânse de-a lungul anilor. Dar, având în vedere că voi lua cu mine o desagă în care încap doar… 3 … [citat din Despot!!!], mă voi rezuma la următoarele albume din colecția personală, despre care aș putea spune că sunt pietre de temelie din zone diferite ca stil, care au contribuit la geneza muzicală personală. Vorba’ceea … gusturile nu se discută … se condamnă!
Și, ca să nu o mai lungim cu lugu lugu, pentru că sunt presat de “șefa la artiști” să predau lista cu albume, hai să începem:
Primul este albumul de debut al celor de la Senser – StackedUp, lansat în 1994 și descoperit de mine abia în ’96, într-un magazin de muzică din Turcia, în cutia cu solduri (că de’! … turcii îl aveau pe Tarkan în difuzoare) – album care combină underground-ul britanic al rockului alternativ din acele vremuri cu rap-ul și muzica electronica. O frumoasă poveste muzicală bine structurată.
Al doilea este un mixtape pe vinil semnat de maestrul muzical din țara soarelui răsare – DJ Krush, intitulat Code4109 și lansat în anul 2000. Un material extraordinar, o poveste compusă în stilul său deja consacrat, cuprinzând piese ale unor nume sonore pentru acele vremuri din zona jazzy downtempo, trip hop și abstract hip hop.
Al treilea, dar nu și cel din urmă, ultima mea descoperire, pe care am pus-o pe repeat în anul ce tocmai s-a încheiat, este proiectul seniorilor Sir James și King Johnny alături de aripa tânără a beatmaker-ilor francezi care ne-au cucerit difuzoarele – L’Entourloop. Le Savoire Faire [2017] este un album monumental, care te face să trăiești fiecare piesă trup și suflet, în stilul lor caracteristic de Banging HipHop ina Yardie Style – un fel de foie gras a la Kingstone style.
Sper ca pe insula pustie să am parte de un rider tehnic și de un PA adecvat pentru o audiție corectă…. Dacă am reușit să conving câțiva dintre voi, doritori de naufragii și audiții … Trimiteți-vă numele pe adresa redacției pentru a vă regăsi pe listele de guest! 🙂
Dubase își duce pe insulă comorile ediție princeps
Primul disc ce ar veni cu mine la supraviețuire e cel al harpistei Dorothy Ashby – “The Rubaiyat of Dorothy Ashby” pe care am avut norocul să-l găsesc în ediție princeps, destul de rar și costisitor în zilele noastre. Ce e inedit pe această înregistrare e că instrumentul koto apare în orchestră mânuit de artista însăși, fiind o sonoritate exotică ce te ia pe sus. Asta a făcut ca discul să fie samplat și de J Dilla sau Bonobo, Madlib, Flying Lotus, printre alții iluștri necunoscuți.
Urmează în rucsac Pharoah Sanders, încă contemporan nouă, un neobosit saxofonist cu o carieră începută alături de Coltrane ce continuă până în zilele noastre. Albumul de suflet pentru mine e Village of the Pharaos, fiindca estetica lui de spiritual jazz mă face să revin des la el, și sa-l reascult înainte de culcare, prânz sau la cafea.
Al treilea e Harvey Mandel cu al lui „The Snake”, un album de blues rock digerabil pentru gusturile mele, nu sunt un mare expert în domeniu, dar m-a prins cu garda jos și cu stampa de pălincă dată pe gât.
Sper ca în scenariul ăsta să am la îndemână și un ambalaj impermeabil ca odată ajuns pe insulă să le scot ca din raft .
Pusi de la Gyuszi!