Într-o frumoasă după-amiază de sfîrșit de secol 16,
un bărbat a intrat într-o casă din Soma,
unde era așteptat de o femeie.
Vreau un cuvînt pentru boabele astea, i-a spus bărbatul,
scoțînd dintr-un buzunar un pumn de boabe verzi.
Femeia s-a uitat la ele și a spus: Kahveh.
Bărbatul i-a plătit cuvîntul și a plecat.
A repetat cuvîntul, Kahveh, Kahveh, cînd abia șoptit,
cînd cu voce tare, ajunsese să repete cuvîntul și în somn.
A tras la un han din Izmir și a dormit laolaltă cu alții,
și cuvîntul îi ținuse gura trează,
și dimineața, cînd s-a trezit, de el s-a apropiat
un bărbat care i-a spus: Ți-am auzit cuvîntul. Pe Dumnezeul meu
îl cheamă Jahveh, aproape la fel ca pe al tău.
(Sursă imagine: aici.)
