Când am auzit vestea, am zis că e un 1 aprilie la jumătatea lui martie. Părea o glumă bună care s-ar fi potrivit cu zăpada nefirească de acum. Am verificat și…
M-am dus să-i caut cartea pe care știam c-o am. Nu vedeam de lacrimi. Am găsit-o. Și mi-au venit în minte o grămadă de momente. Primul la care m-am gândit a fost cel în care eram la Radio Total în birou la Șarpe și Tudor Mușat care ascultau demo-ul meu pe casetă și a intrat Andrei. A ascultat câteva secunde, după care a zis: „Sunteți proști dacă nu-l luați!“. Apoi s-a uitat la mine și a întrebat arătând spre boxe: „Tu ești, da?“. Am dat afirmativ din cap. A mai zis: „Buuun“. Și-a aprins o țigară și a ieșit din birou.
N-am fost prieteni. N-am îndrăznit.
Am mers când și-a lansat cartea undeva la Romană. Cred că am fost printre puținii din radio care au ajuns atunci. El a venit la mine să mi-o ofere cu autograf. Eu nu voiam să-l deranjez.
Mi-a zis în urmă cu câțiva ani când ne-am întâlnit întâmplător în lift: „Ți-am zis că o să-ți găsești vocea!“.
O să ne mai întâlnim noi, Andrei! Și o să-ți mulțumesc.
las doar lacrimi…
Bravo Memo, ai o validare pe cinste! Nu știam ca are o carte, ca a scris o carte. Asta cred că spune ceva. Am o bănuială, cei care nu sunt scriitori și se apuca de scris, cred vor să lase ceva în urmă. Deja murim cate puțin atunci când ne gândim sa lăsăm ceva în urmă. O parte din noi rămâne acolo in hold, nu se mai dezvoltă, nu se mai schimbă. Un stop cadru al vieții noastre de până atunci. Un “avorton” al vieții noastre- și ăsta cred că este un cuvânt pe care l-am auzit pe un post spus pentru prima dată de el. Și cât de bine suna, cât de bine sunau multe alte cuvinte în gura lui. “hapizdei” – un altul inventat de el pentru Valentin’s day. Andrei Gheorghe este te atât de mareț pentru mine încât l-aș considera un mamut al radioului. Și nu cred că numai pentru mine, un simplu ascultac, ci chiar pentru mulți alții, cred că și pentru unii care până mai ieri l-ar fi înjurat . Ar merita o statuie. Dar din păcate inca nu am ajuns la nivelul în care am putea recunoaște o asemenea putere de influență venită de la un biet om din showbiz. Degeaba a influențat binele în noi, într-o mulțime de oameni, dacă nu este scriitor, pictor, politician, rege sau voievod. Nu i se recunoaște. Bine măcar că lui Dinică i-au făcut, este un pas înainte, chiar dacă actorii, saltimbancii, clovnii, cred ei, ar trebui să mai aștepte.